(1) În cazul unui contract de credit în care plățile făcute de consumator nu conduc la o rambursare imediată a valorii totale a creditului, dar sunt utilizate pentru a constitui capital în timpul perioadelor și în condițiile stabilite în contractul de credit sau într-un contract accesoriu, informațiile precontractuale cerute potrivit art. 11 , 12 și art. 14 cuprind o declarație clară și concisă, potrivit căreia aceste contracte de credit nu prevăd o garanție de restituire a valorii totale a creditului tras pe baza acestuia.
(2) Dacă se oferă o astfel de garanție, declarația nu este necesară.