(1) În cazurile în care contractul de credit însuși ori numai creanțele rezultate dintr-un contract de credit se cesionează, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului, orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva cedentului inițial, inclusiv dreptul la despăgubire.
(2) Contractele de credit și creanțele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori, astfel cum sunt definiți la art. 7 pct. 5 .
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , creanțele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate și către entități ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanțe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanțelor.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , creanțele rezultate din contractele de credit pentru care perioada de rambursare stabilită contractual a expirat sau pentru care creditorul a declarat scadența anticipată ori a inițiat procedura executării silite a consumatorului pot fi cesionate către entitățile definite la art. 7 pct. 17 .