(1) Banca Națională a României poate excepta o instituție emitentă de monedă electronică de la aplicarea unora sau a tuturor dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, în următoarele situații:
a) activitatea de emitere de monedă electronică derulată de instituția emitentă de monedă electronică generează o valoare totală existentă în sold a obligațiilor financiare aferente monedei electronice emise care nu depășește, în mod obișnuit, echivalentul în lei a 5 milioane euro și nu depășește niciodată echivalentul în lei a 6 milioane euro;
b) moneda electronică emisă de instituție este acceptată ca mijloc de plată doar de către filialele acesteia, care prestează servicii operaționale sau alte servicii auxiliare legate de moneda electronică emisă sau distribuită de instituția emitentă de monedă electronică, de către orice societate-mamă a instituției emitente de monedă electronică sau de către orice filiale ale societății-mamă respective;
c) moneda electronică emisă de instituția emitentă de monedă electronică este acceptată ca mijloc de plată de un număr limitat de entități, care pot fi distinse în mod clar fie prin situarea acestora în aceeași locație sau pe o arie limitată, fie printr-o relație strânsă de natură financiară sau de afaceri cu instituția emitentă, cum ar fi o rețea comuna de marketing sau distribuție.
(2) În situația prevăzută la alin. (1), documentele de natură contractuală care stau la baza emiterii de monedă electronică trebuie să prevadă că suma care poate fi stocată pe dispozitivul electronic aflat la dispoziția deținătorilor în scopul efectuării de plăți este limitată la un nivel maxim, care nu poate depăși echivalentul în lei a 150 euro.