(1) Dacă toate locurile de veci din cimitir ori dintr-o parte a acestuia au fost ocupate, iar acest lucru este stabilit printr-o expertiză de specialitate, administratorul cimitirului, după ce în prealabil aduce la cunoștință publică prin mijloacele de informare în masă această situație, poate declara cimitirul sau partea corespunzătoare din acesta închisă.
(2) Orice persoană care justifică un interes legitim poate contesta măsura de închidere a cimitirului la instanțele competente, în situația în care cimitirul aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
(3) În situația în care cimitirul este cimitir confesional și proprietatea asupra acestuia a fost dobândită prin cumpărare sau prin donație, contestația va fi soluționată de către cultul deținător, conform regulamentului propriu.
(4) Exhumarea cadavrelor în vederea constatării cauzelor morții se face numai cu încuviințarea procurorului sau a instanței judecătorești.
(5) Osemintele pot fi deshumate în orice perioadă a anului, fără avizul autorităților de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, după 7 ani de la deces.