Anexa nr. 5

A. Evaluarea calității aerului înconjurător și amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător, precum și pentru măsurarea concentrațiilor de arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren din aerul înconjurător și din depuneri A.

1. Generalități Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate zonele și aglomerările în conformitate cu următoarele criterii:

1. Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate amplasamentele, cu excepția celor enumerate la pct. 2 , în conformitate cu criteriile stabilite la pozițiile A.2 și A.3 pentru amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurările fixe. Principiile prevăzute la pozițiile A.2 și A.3 se aplică, de asemenea, în măsura în care sunt relevante, identificării amplasamentelor specifice în care este determinată concentrația poluanților relevanți, atunci când calitatea aerului înconjurător este evaluată prin măsurări indicative sau prin modelare.

2. Respectarea valorilor-limită stabilite în scopul protecției sănătății umane nu se evaluează în următoarele amplasamente:

a) toate amplasamentele din zone în care publicul nu are acces și unde nu există locuințe permanente;

b) în incinta obiectivelor industriale în cazul cărora se aplică prevederile referitoare la sănătate și siguranța la locul de muncă, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din prezenta lege;

c) pe partea carosabilă a șoselelor și drumurilor, precum și pe spațiile care separă sensurile de mers ale acestora, cu excepția cazurilor în care pietonii au în mod normal acces la spațiile respective. A.2. Amplasarea la macroscară a punctelor de prelevare

1. Protecția sănătății umane a) Punctele de prelevare destinate protejării sănătății umane se amplasează în așa fel încât să furnizeze date despre următoarele:

– ariile din interiorul zonelor și aglomerărilor în care apar cele mai mari concentrații la care populația este susceptibilă a fi expusă în mod direct sau indirect pentru o perioadă de timp semnificativă în raport cu perioadele de mediere ale valorii/valorilor-limită/țintă;

– nivelurile din alte perimetre (arii) din zonele și aglomerările reprezentative pentru nivelul de expunere a populației;

– depunerile care reprezintă expunerea indirectă a populației prin lanțul alimentar. b) În general, punctele de prelevare se amplasează astfel încât să se evite măsurarea unor micromedii din imediata vecinătate. Un punct de prelevare se amplasează astfel încât să fie reprezentativ pentru calitatea aerului pentru un segment de stradă cu o lungime egală sau mai mare de 100 m, în cazul stațiilor de trafic, pentru o arie egală sau mai mare de 250 m x 250 m, în cazul stațiilor de tip industrial, și de câțiva km², în cazul stațiilor de fond urban. c) Stațiile de fond urban sunt amplasate astfel încât nivelul de poluare să fie influențat de contribuțiile integrate ale tuturor surselor din direcția opusă vântului. Nivelul de poluare nu trebuie să fie dominat de o sursă unică, cu excepția cazului în care o astfel de situație este tipică pentru o zonă urbană mai mare. Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru evaluarea calității aerului pe o arie de mai mulți km².

d) Stațiile de fond rural se amplasează astfel încât nivelul de poluare caracteristic să nu fie influențat de aglomerările sau de zonele industriale din vecinătatea sa, adică de zonele aflate la o distanță mai mică de 5 km.

e) Atunci când se evaluează aportul surselor industriale, cel puțin unul dintre punctele de prelevare este instalat pe direcția dominantă a vântului dinspre sursă, în cea mai apropiată zonă rezidențială. Atunci când concentrația de fond nu este cunoscută, se amplasează un punct de prelevare suplimentar înaintea sursei de poluare, pe direcția dominantă a vântului. În mod deosebit acolo unde sunt depășite pragurile de evaluare, punctele de prelevare se amplasează astfel încât să fie monitorizat modul în care sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile (BAT).

f) Punctele de prelevare trebuie, de asemenea, să fie reprezentative pentru amplasamente similare care nu se află în imediata lor vecinătate.

g) Punctele de prelevare pentru As, Cd, Ni, BaP și depuneri vor fi situate, când este posibil, pe același amplasament cu cele pentru prelevarea PM(10). 2. Protecția vegetației și a ecosistemelor naturale Punctele de prelevare destinate protecției vegetației și ecosistemelor naturale se amplasează la peste 20 km distanță de aglomerări sau la peste 5 km distanță de alte arii construite, instalații industriale, autostrăzi sau șosele cu un trafic care depășește 50.000 de vehicule pe zi. Punctul de prelevare trebuie să fie amplasat în așa fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o zonă înconjurătoare de cel puțin 1.000 km². Un punct de prelevare poate să fie amplasat la o distanță mai mică sau să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o arie mai puțin extinsă, din motive care țin de condițiile geografice sau de necesitatea de a proteja unele arii vulnerabile. A.3. Amplasare la microscară a punctelor de prelevare Se ține cont de următoarele criterii:

– fluxul de aer din jurul orificiului de admisie al sondei de prelevare trebuie să fie degajat (în general, trebuie să fie liber pe un arc de cerc de cel puțin 270° sau de 180° în cazul punctelor de prelevare la aliniamentul construcției), iar debitul aerului din vecinătatea orificiului (situat, în mod normal, la câțiva metri distanță de clădiri, balcoane, copaci sau de alte obstacole și la cel puțin 0,5 m de cea mai apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului la aliniamentul construcției) nu trebuie să fie obstrucționat;

– în general, orificiul de admisie al sondei de prelevare trebuie să fie plasat la o înălțime cuprinsă între 1,5 m (zona de respirație) și 4 m deasupra solului. Amplasarea la o înălțime mai mare poate fi recomandabilă dacă stația este reprezentativă pentru o arie mare și orice derogare trebuie să fie susținută de o documentație completă urmându-se procedurile descrise la pct. A.4 ;

– orificiul de prelevare nu se plasează în imediata apropiere a surselor pentru a evita captarea directă de emisii neamestecate cu aerul înconjurător;

– orificiul de evacuare al sondei de prelevare trebuie să fie plasat în așa fel încât să se evite recircularea aerului evacuat către orificiul de admisie;

– pentru toți poluanții, sondele de prelevare a aerului din stațiile de trafic rutier se amplasează la cel puțin 25 m de extremitatea intersecțiilor mari și la cel mult 10 m de bordura trotuarului. Prin «intersecție mare» se înțelege o intersecție care întrerupe fluxul de trafic și care cauzează emisii diferite (emisii de oprire și pornire) față de restul drumului;

– pentru măsurarea depunerilor în stațiile de fond rural se aplică, pe cât posibil, ghidurile și criteriile EMEP. Orice abatere de la criteriile enumerate în prezenta secțiune trebuie susținută de o documentație completă urmându-se procedurile descrise la pct. A.4 . De asemenea, pot fi luați în considerare următorii factori: a) sursele de interferență; b) securitatea; c) accesul; d) disponibilitatea energiei electrice și a comunicațiilor telefonice; e) vizibilitatea amplasamentului în raport cu împrejurimile sale; f) siguranța publicului și a operatorilor; g) oportunitatea amplasării mai multor puncte de prelevare pentru mai mulți poluanți în același loc;

h) planurile de urbanism. A.4. Documentarea și revizuirea selecției amplasamentelor Autoritățile competente responsabile cu evaluarea calității aerului susțin cu o documentație completă, în cazul tuturor zonelor și aglomerărilor, procedurile de alegere a amplasamentelor și înregistrează informații justificative cu privire la conceperea rețelei și la alegerea amplasării pentru toate amplasamentele de monitorizare. Documentația completă include fotografii ale împrejurimilor amplasamentelor de monitorizare, orientate pe punctele cardinale și hărți detaliate. În cazul în care într-o zonă sau aglomerare sunt utilizate metode suplimentare, documentația include detalii referitoare la aceste metode și informații legate de modul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la art. 29 alin. (3) din lege . Documentația este actualizată în funcție de necesități și revizuită cel puțin o dată la 5 ani, pentru a se asigura faptul că criteriile de selecție, conceperea rețelei și amplasamentele de monitorizare rămân valabile și optime în timp. Documentația este transmisă Comisiei în termen de 3 luni de la momentul la care a fost solicitată.

B. Criteriile de clasificare și amplasare a punctelor de prelevare pentru evaluarea concentrațiilor de ozon Măsurărilor fixe li se aplică următoarele: B.

1. Amplasarea la macroscară

*1) În măsura în care este posibil, punctele de prelevare ar trebui să fie reprezentative pentru amplasamente similare care nu se găsesc în imediata lor vecinătate. În ceea ce privește stațiile rurale și de fond rural, amplasarea punctelor de prelevare este corelată, dacă este cazul, cu cerințele de monitorizare care decurg din Regulamentul (CE) nr. 1737/2006 al Comisiei din 7 noiembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea pădurilor și interacțiunile ecologice în cadrul Comunității*).

*) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 334 din 30 noiembrie 2006, p.

1. B.

2. Amplasarea la microscară Pe cât posibil, se aplică procedura privind amplasarea la microscară prevăzută la lit. A, poziția A.3 ., asigurându-se de asemenea că sonda de admisie este poziționată foarte departe de surse precum coșurile furnalelor și coșurile de incinerare și la mai mult de 10 m de cel mai apropiat drum, distanța crescând în funcție de intensitatea traficului. B.

3. Documentarea și revizuirea selecției amplasamentelor Se aplică procedurile prevăzute la lit. A, poziția A.4 ., efectuându-se verificarea și interpretarea corectă a datelor de monitorizare în contextul condițiilor meteorologice și proceselor fotochimice care afectează concentrațiile de ozon măsurate la amplasamentele în cauză.