Anexa nr. 4

1. Materialul de bază este un arboret.

2. Materialul de bază se evaluează în funcție de scopul pentru care se constituie, din materialul forestier de reproducere obținut din acesta, viitorul arboret.

3. Sunt prioritare arboreturile autohtone/indigene.

4. Se admit, în aceeași regiune de proveniență, și arboreturi neautohtone/neindigene cu caracteristici fenotipice deosebit de valoroase. La acestea se menționează originea, dacă este cunoscută.

5. Izolarea față de surse de polen străine. Cerința este realizată dacă arboreturile sunt situate la o distanță suficient de mare de:

a) alte arboreturi formate din aceeași specie, cu caracteristici inferioare;

b) alte arboreturi, formate din specii înrudite, susceptibile la hibridare. Îndeplinirea acestei cerințe este cu atât mai importantă cu cât arboreturile vecine, formate din aceeași specie sau din specii susceptibile la hibridare, nu sunt indigene sau sunt de origine necunoscută. Dacă condiția de izolare nu este îndeplinită, este necesar ca pe o fâșie exterioară, care urmărește conturul arboretului, lată de 300-400 m, să se extragă arborii fenotipic inferiori din aceeași specie sau din speciile înrudite susceptibile la hibridare. În cazul speciilor forestiere entomofile, lățimea acestei fâșii trebuie să fie mai mare (cel puțin 3 km pentru albine).

6. Numărul de arbori din arboret. În arboret trebuie să se găsească una sau mai multe grupe de arbori din specia pentru care se constituie materialul de bază. În fiecare grupă numărul de arbori trebuie să fie suficient pentru a asigura interfecundarea. Consistența optimă este, pentru foioase, 0,6, iar pentru rășinoase, 0,8. Pentru speciile dioice, proporția dintre exemplarele femele și mascule trebuie să fie de circa 2:3. Pentru a înlătura efectele nefavorabile ale consangvinizării, arboreturile trebuie să aibă o suprafață minimă de 3 ha și un minim de 50 arbori seminceri/ha. 7. Vârsta. Arborii care constituie arboretul trebuie să aibă vârsta la care criteriile impuse pentru selecție să poată fi evaluate fără echivoc. 8. Omogenitatea. Variația individuală a caracterelor după care se face selecția trebuie să fie normală. Determinările se fac pe bază statistică. Arborii cu caracteristici inferioare trebuie eliminați, după caz. 9. Adaptabilitatea. Arboreturile trebuie să evidențieze clar adaptarea la condițiile ecologice specifice în regiunea de proveniență. 10. Starea sanitară și rezistența la factorii dăunători. Arborii trebuie să fie sănătoși și să dovedească rezistență la atacurile organismelor dăunătoare, exceptând vătămările datorate poluării. 11. Scopul pentru care se creează arboretul din materialul forestier de reproducere:

a) producția de lemn: producția de lemn trebuie să fie superioară mediei pentru condiții ecologice analoage;

b) calitatea lemnului: se urmărește în mod deosebit pentru materialul de bază admis în scopul obținerii materialelor forestiere de reproducere, utilizate pentru crearea de arboreturi destinate obținerii de masă lemnoasă din care se obțin sortimente industriale superioare. Se îndeplinește prin:

– asigurarea unei frecvențe de maximum 20% arbori înfurciți și maximum 10% arbori cu fibră torsă, la foioase;

– trunchiuri cilindrice, elagate pe cel puțin 60% din înălțimea totală, număr mic de ramuri în verticil, subțiri și inserate în unghi apropiat de 90°, la rășinoase;

c) crearea de arboreturi în condiții extreme. Se acordă prioritate materialului de bază care a evidențiat adaptare la condiții similare sau apropiate;

d) alte scopuri. Materialul de bază se evaluează în funcție de scopul pentru care se creează arboretul din materialul forestier de reproducere și, în funcție de acesta, se acordă prioritate altor criterii, stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi.