Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este eliberat din funcția de execuție sau de conducere în următoarele cazuri:

a) demisie;

b) pensionare, potrivit legii;

c) incapacitate profesională;

d) ca sancțiune disciplinară;

e) condamnarea definitivă, amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, precum și renunțarea la urmărirea penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, cu excepția situațiilor în care, la solicitarea persoanelor care au competența numirii în funcție a personalului prevăzut de art. 2 alin. (1) , Secția pentru judecători, respectiv Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii apreciază că infracțiunile, săvârșite din culpă, nu afectează prestigiul justiției;

f) neprezentarea, în mod nejustificat, la expertiza de specialitate, până la împlinirea duratei suspendării din funcție dispuse potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (7) ;

g) neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 4 lit.d) ;

h) constatarea, în condițiile prevăzute la art. 146 alin. (6) și art. 149 alin. (6) , a unei boli ireversibile;

i) alte cazuri expres prevăzute de prezenta lege.