(1) Transferul personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) între instanțele judecătorești sau parchetele de pe lângă acestea se aprobă, la cererea celor în cauză, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, de către președintelui instanței sau conducătorul parchetului de unde se transferă personalul.
(2) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) încadrat pe o funcție de execuție pe perioadă nedeterminată, care a ocupat în trecut o funcție de execuție pe perioadă nedeterminată la o instanță sau parchet cu grad superior celei/celui la care funcționează la momentul formulării cererii, se poate transfera la o instanță sau parchet cu grad egal sau inferior celei/celui la care a ocupat funcția de execuție în trecut.
(3) Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer.
(4) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) transferat la o instanță judecătorească sau la un parchet, inferioare în grad celei/celui de la care a fost transferat, își păstrează gradul profesional dobândit.
(5) La soluționarea cererilor de transfer se au în vedere următoarele criterii:
a) motivele invocate în cererea de transfer;
b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;
c) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;
d) vechimea efectivă în funcție;
e) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;
f) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;
g) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează personalul care solicită transferul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
h) starea de sănătate și situația familială.