(1) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) este obligat să respecte programul de lucru și să rezolve lucrările în termenele stabilite de lege, de regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor, precum și de eventuale norme interne stabilite la nivel de instanță/unitate de parchet, în măsura în care nu contravin dispozițiilor legale în vigoare în materie.
(2) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 167 alin. (2) , este considerată muncă suplimentară.
(3) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forța majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.
(4) Compensarea muncii suplimentare se face conform art. 167 alin. (3) .
(5) Perioada în care personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) asigură serviciul de permanență la nivelul instanțelor și parchetelor se consideră timp alocat muncii și constituie vechime în muncă, în specialitate și în funcție.
(6) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) poate să refuze îndeplinirea sarcinilor și indicațiilor primite de la superiorii direcți, dacă acestea contravin unor regulamente sau legislației în vigoare.