(1) În situația în care există dubii serioase cu privire la discernământul solicitantului de azil major, personalul specializat din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări solicita efectuarea unei expertize medico-legale în acest sens.
(2) În cazul în care prin expertiză medico-legală se constată lipsa de discernământ a solicitantului de azil, funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) , responsabil de caz, solicită numirea unui curator, în aceleași condiții prevăzute de lege pentru cetățenii români.
(3) Procedura de soluționare a cererii de azil este suspendată până la numirea unui curator. Pe perioada suspendării procedurii de acordare a unei forme de protecție, solicitantul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 17 și 18 .
(4) Cererea solicitantului de azil lipsit de discernământ este depusă de curator, după numirea acestuia.
(5) Atunci când efectuarea interviului pentru determinarea statutului de refugiat este posibilă, curatorul îl va informa pe solicitantul de azil cu privire la scopul și posibilele consecințe ale interviului personal și va întreprinde demersurile necesare pentru pregătirea solicitantului în vederea susținerii interviului.
(6) Intervievarea solicitantului de azil lipsit de discernământ se efectuează în prezența tutorelui sau, după caz, a curatorului acestuia.