(1) Protecția subsidiară acordată în temeiul art. 26 sau 27 încetează atunci când împrejurările care au condus la acordarea acesteia au încetat să existe ori s-au schimbat într-o asemenea măsură, încât această formă de protecție nu mai este necesară, precum și atunci când beneficiarul renunță în mod expres, în scris, la protecția subsidiară acordată de statul român.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică cetățeanului străin sau apatridului căruia i s-a acordat protecția subsidiară și care poate invoca motive imperioase care rezultă din persecuții anterioare pentru a refuza protecția țării a cărei cetățenie o are sau, după caz, a țării în care își avea reședința obișnuită.
(3) Beneficiarul protecției subsidiare care renunță în mod expres la această formă de protecție, potrivit alin. (1) , este informat, într-o limbă pe care o înțelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la consecințele actului de renunțare.