Procedura accelerată

Azi

Legea 122/2006 · 7 articole

Articolul 75 — Cererile de azil care fac obiectul procedurii accelerate

(1) Fac obiectul procedurii accelerate:

a) cererile de azil evident nefondate;

b) cererile de azil ale persoanelor care, prin activitatea ori prin apartenența lor la o anumită grupare, prezintă un pericol pentru siguranța națională ori pentru ordinea publică în România;

c) cererile de azil ale persoanelor care provin dintr-o țara sigură de origine.

(2) Cererile de azil ale solicitanților care au nevoie de garanții procedurale sau de primire speciale pot fi soluționate în procedură accelerată numai în situația de la alin. (1) lit. b) .

Articolul 76 — Cererile de azil evident nefondate

(1) Cererea de azil este considerată evident nefondată dacă se constata:

a) lipsa de fundament a invocării unei temeri de persecuție sau a expunerii la un risc serios în țara de origine, în condițiile art. 23 sau ale art. 26 ;

b) inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competente în materie de refugiați ori recurgerea, în mod abuziv, cu rea-credință, la procedura de azil.

(2) Lipsa de fundament al invocării unei temeri de persecuție sau a expunerii la un risc serios în țara de origine există în următoarele cazuri:

a) solicitantul nu invocă nicio temere de persecuție în sensul art. 23 sau o expunere la un risc serios în sensul art. 26 ;

b) solicitantul nu oferă date sau informații în sensul că ar fi expus unei temeri de persecuție sau unui risc serios ori relatările sale nu conțin detalii circumstanțiale sau personale;

c) cererea de azil este evident lipsită de credibilitate, în sensul că relatarea solicitantului este incoerentă, contradictorie sau flagrant neadevărată față de situația din țara sa de origine;

d) abrogată.

(3) Inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competente în materie de refugiați ori recurgerea abuzivă la procedura de azil există în toate cazurile în care solicitantul, fără a oferi o explicație plauzibilă, se află în una dintre următoarele situații:

a) a depus cererea de azil sub o identitate falsă sau a prezentat documente false ori falsificate, susținând că sunt autentice;

b) după depunerea cererii de azil, în mod deliberat a prezentat elemente false în legătură cu aceasta;

c) cu rea-credință a distrus, a deteriorat, a aruncat sau a înstrăinat documentul pentru trecerea frontierei sau un document relevant pentru cererea sa, fie pentru a-și stabili o identitate falsă în scopul solicitării și acordării statutului de refugiat, fie pentru a îngreuna soluționarea cererii sale;

d) în mod deliberat a ascuns faptul că a mai depus anterior o cerere de azil în una sau în mai multe țări, în special atunci când s-a folosit de o identitate falsă;

e) a depus o cerere de azil cu scopul evident de a împiedica punerea iminentă în executare a unei măsuri dispuse de autoritățile competente, de scoatere din țară, de extrădare sau de expulzare, deși anterior dispunerii unei astfel de măsuri a avut posibilitatea să depună o asemenea cerere;

f) solicitantul a intrat pe teritoriul României în mod ilegal sau și-a prelungit ilegal șederea și, fără un motiv întemeiat, fie nu s-a prezentat la autorități, fie nu și-a depus cererea de protecție internațională cât mai curând posibil, având în vedere circumstanțele intrării sale pe teritoriu;

g) abrogată;

(4) Motivele enumerate la alin. (1) , precum și cererile de azil prevăzute la art. 75 alin. (1) lit. b) și c) nu pot să prevaleze temerii bine întemeiate de persecuție conform art. 23 sau expunerii la un risc serios în sensul art. 26 .

Articolul 77 — Țări sigure de origine

(1) Sunt considerate țări sigure de origine statele membre ale Uniunii Europene, precum și alte state stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, pe bază de listă, la propunerea Inspectoratului General pentru Imigrări, luând în considerare o serie de criterii, între care:

a) situația respectării drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, astfel cum acestea sunt prevăzute și garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Convenția europeană, și/sau Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice , ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 , și/sau Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990 , în special drepturile de la care nu este permisă nicio derogare, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Convenția europeană ;

b) funcționarea principiilor democratice, a pluralismului politic și a alegerilor libere, precum și existența unor instituții democratice funcționale care să asigure garantarea și respectarea drepturilor fundamentale ale omului;

c) existența unor mecanisme eficiente de sesizare a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

d) respectarea principiului nereturnării, în conformitate cu prevederile Convenției de la Geneva;

e) existența unor factori de stabilitate.

(2) În procesul de determinare a țării sigure de origine, Inspectoratul General pentru Imigrări ia în considerare informații furnizate de alte state membre, de BESA, de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), de Consiliul Europei sau de alte organizații internaționale relevante.

(3) Inspectoratul General pentru Imigrări reexaminează periodic situația din țările terțe desemnate ca țări de origine sigure, iar pe baza informațiilor rezultate, actualizează lista menționată la alin. (1) .

(4) Cererea de azil a străinului care provine dintr-o țară de origine sigură este respinsă ca evident nefondată, cu excepția cazului în care situația de fapt sau dovezile prezentate de solicitant arată existența unei temeri bine întemeiate de persecuție în sensul art. 23 sau expunerii la un risc serios în sensul art. 26 . În acest caz solicitantul primește accesul la procedura ordinară.

Articolul 78 — Momentul declanșării procedurii accelerate

Procedura accelerată poate fi declanșată în cursul procedurii ordinare la data la care funcționarul anume desemnat constată existența uneia dintre situațiile prevăzute la art. 75 .

Articolul 79 — Soluționarea cererilor de azil care fac obiectul procedurii accelerate

Funcționarul prevăzut la art. 48 alin. (2) , după efectuarea interviului și analizarea motivelor invocate în susținerea cererii de azil, se pronunță în termen de 3 zile de la declanșarea procedurii accelerate.

Articolul 80 — Căi de atac

(1) În cazul în care a fost pronunțată o hotărâre de respingere a cererii ca evident nefondată, termenul de depunere a plângerii este de 7 zile de la comunicare. În cazul în care plângerea este depusă în termenul legal, solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluționării plângerii.

(2) Soluționarea plângerii este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea. Dispozițiile art. 56 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 81 — Hotărârea instanței de judecată

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Instanța de judecată soluționează plângerea în termen de 10 zile și pronunța o hotărâre motivată, prin care:

a) admite plângerea și retine cauza spre soluționare în procedura ordinară;

b) menține hotărârea Oficiului Roman pentru Imigrari.

(2) Hotărârea instanței prevăzută la alin. (1) lit. b) este irevocabilă.

(3) În cazul în care cererea de azil a fost respinsă printr-o hotărâre irevocabilă, se aplică dispozițiile art. 70.