(1) Personalul Ministerului Apărării Naționale poate face uz de armă și poate folosi dispozitivele militare din dotare, după caz, pentru îndeplinirea misiunilor încredințate, în următoarele cazuri:

a) împotriva acelora care atacă personalul aflat în serviciul de pază, escortă, protecție, precum și a acelora care, prin actul săvârșit prin surprindere, pun în pericol obiectivul militar;

b) împotriva acelora care atacă persoanele desemnate;

c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din obiectivele militare ori în zonele militare restricționate, a căror delimitare este adusă la cunoștința publicului;

d) împotriva persoanelor care, după săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, încearcă să fugă și care ripostează ori încearcă să riposteze cu arme sau alte obiecte care pot pune în pericol viața ori integritatea persoanelor;

e) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflați în stare legală de deținere ori reținere;

f) împotriva persoanelor care împiedică militarii să execute misiuni de luptă;

g) în executarea intervenției contrateroriste, în cazurile prevăzute de lege.

h) împotriva dronelor și a echipamentelor radioelectrice utilizate pentru comiterea unui act ostil.

(2) Dacă, în cazurile prevăzute la alin. (1) , persoanele împotriva cărora se poate face uz de armă folosesc mijloace de transport, personalul Ministerului Apărării Naționale poate face uz de armamentul din dotare și împotriva acestor mijloace de transport.