(1) Personalul de probațiune are dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu dacă, în localitatea unde își desfășoară activitatea, acesta, soțul/soția sau copiii aflați în întreținerea lor nu beneficiază de locuință proprietate personală ori nu li s-a atribuit locuință de către autoritățile administrației publice locale.
(2) Au dreptul la locuință de serviciu și cei delegați, detașați sau transferați în altă localitate decât cea de domiciliu, dacă ei, soțul/soția sau copiii aflați în întreținerea lor nu au în proprietate o locuință în localitatea în care sunt delegați, detașați sau transferați. În acest caz, personalul delegat sau detașat nu mai beneficiază de dreptul prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. b).
(3) Personalul de probațiune, inclusiv soțul/soția sau copiii aflați în întreținere, care a înstrăinat o locuință proprietate personală după data numirii în funcție în localitatea în care solicită dreptul prevăzut la alin. (1) , nu mai beneficiază de acest drept.
(4) Locuințele de serviciu nu pot fi vândute personalului de probațiune.