Structura personalului de probațiune

Azi

Legea 123/2006 · 13 articole

Articolul 7

(1) Personalul de probațiune se compune din:

a) consilieri de probațiune;

b) șefi ai serviciilor de probațiune, denumiți în continuare șefi serviciu;

c) inspectori de probațiune, personal de execuție cu atribuții de control al activității serviciilor de probațiune, care își desfășoară activitatea în cadrul direcției de specialitate.

(2) Consilierii de probațiune exercită funcții de execuție.

(3) Directorul Direcției de probațiune poate fi numit de ministrul justiției din rândul personalului de probațiune menționat la alin. (1) .

Secțiunea 1 — Consilierii de probațiune

Articolul 8

(1) După criteriul vechimii în probațiune, funcția de consilier de probațiune are 4 grade profesionale, după cum urmează:

a) consilieri de probațiune debutanți;

b) consilieri de probațiune gradul III - vechime în probațiune de la un an la 4 ani;

c) consilieri de probațiune gradul II - vechime în probațiune de la 4 ani la 6 ani;

d) consilieri de probațiune gradul I - vechime în probațiune peste 6 ani.

(2) Fiecare grad profesional corespunde unui nivel al salariului stabilit prin legea de salarizare.

(3) Prin vechimea în probațiune se înțelege vechimea dobândită prin desfășurarea activității în sistemul de probațiune, în funcțiile de consilier de reintegrare socială și supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, consilier de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, consilier de probațiune, șef al serviciului de reintegrare socială a infractorilor și supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, șef al serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, șef al serviciului de probațiune, inspector de reintegrare socială a infractorilor și supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, inspector de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, inspector de probațiune sau, după caz, de director al direcției de specialitate.

(4) Prin vechime în specialitate se înțelege vechimea în specialitatea diplomei de licență.

Articolul 9

Consilierii de probațiune sunt debutanți și definitivi.

Articolul 10

(1) Consilierul de probațiune debutant este persoana cu vechime în specialitate mai mică de un an la data numirii în funcție, care îndeplinește un an de stagiu până la definitivare.

(2) Consilierii de probațiune definitivi se împart în 3 grade profesionale, potrivit art. 8 alin. (1) lit. b)-d) .

(3) Persoanele care la data angajării au cel puțin un an vechime în specialitate vor fi încadrate pe funcția de consilier de probațiune gradul III.

(4) Persoanele încadrate în condițiile alin. (3) se pot înscrie la examenul pentru promovarea în gradul profesional următor după ce împlinesc 4 ani de vechime în probațiune.

(5) În cazul în care persoana a mai exercitat anterior funcții în sistemul de probațiune și a părăsit sistemul din motive neimputabile, în situația reangajării beneficiază de recunoașterea vechimii în probațiune.

Articolul 11

(1) Stagiul reprezintă perioada premergătoare definitivării în funcția de consilier de probațiune și are drept scop pregătirea profesională la începutul exercitării funcției.

(2) Stagiul este efectiv și obligatoriu.

(3) Pe perioada stagiului consilierul de probațiune debutant exercită toate atribuțiile prevăzute de lege, având obligația:

a) să aprofundeze cunoștințele teoretice în domeniul probațiunii și protecției victimelor infracțiunilor - noțiuni de drept penal și procedură penală, criminologie, metodologia activității de probațiune și protecție a victimelor, sănătate mentală și infracțiune, problema dependenței, dezvoltare instituțională și cooperare instituțională, psihologia dezvoltării, sociologie aplicată, informatică socială;

b) să își dezvolte abilități de bază, necesare desfășurării activității de probațiune și protecție a victimelor.

(4) Activitatea consilierului de probațiune debutant este îndrumată de către șeful serviciului de probațiune sau de către consilierul de probațiune care îndeplinește activități de supervizare.

(5) Dispozițiile alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător și personalului care la angajare avea vechimea în specialitate necesară pentru ocuparea unui post de consilier de probațiune definitiv, dar care nu a mai exercitat anterior o funcție în domeniul probațiunii.

Articolul 12

(1) Consilierii de probațiune se subordonează ierarhic șefilor serviciilor și directorului direcției de specialitate.

(2) Consilierii de probațiune respectă legislația în vigoare și îndeplinesc sarcinile încredințate de șeful serviciului și de directorul direcției de specialitate.

Secțiunea a 2-a — Șefii serviciilor de probațiune

Articolul 13

Șefii serviciilor sunt numiți în funcție de ministrul justiției, din rândul consilierilor de probațiune gradele III-I, ținându-se seama de calitățile profesionale, de aptitudinile manageriale, îndeosebi de capacitatea de organizare și decizie, de integritate, de capacitatea de gestionare a situațiilor de criză, de abilitățile de comunicare, de lucru în echipă, de planificare, de autocontrol și de motivația pentru ocuparea funcției.

Articolul 13¹

(1) Pentru a ocupa funcția de șef serviciu, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a) să aibă o vechime în probațiune de cel puțin 3 ani;

b) să nu fi fost sancționată disciplinar în ultimii 2 ani, prin aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b)-e) ;

c) să fi obținut calificativele «bine» sau «foarte bine» la evaluările performanțelor profesionale din ultimii 2 ani;

d) să fi promovat concursul organizat în condițiile art. 21 .

(2) Numirea în funcția de șef serviciu se face prin ordin al ministrului justiției, pe un mandat de 4 ani, cu posibilitatea reînvestirii în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) , c) și d).

(3) La încetarea mandatului funcției de șef serviciu, persoana revine pe funcția de consilier de probațiune.

(4) Mandatul prevăzut la alin. (2) se prelungește de drept până la momentul numirii în funcția de șef serviciu a candidatului declarat admis în urma concursului organizat în acest sens.

(5) În situația în care niciun candidat nu a fost declarat admis la concurs, funcția de șef serviciu rămâne vacantă.

(6) Pe perioada vacantării sau a vacantării temporare a funcției de șef serviciu, atribuțiile specifice funcției de conducere vor fi exercitate, prin delegare, de către un consilier de probațiune desemnat conform unei proceduri aprobate prin ordin al ministrului justiției.

Articolul 14

Șefii serviciilor de probațiune au următoarele atribuții:

a) coordonează activitatea serviciului de probațiune, asigurând buna funcționare a acestuia;

b) repartizează lucrările și sarcinile în cadrul serviciului de probațiune;

c) urmăresc și răspund de elaborarea corespunzătoare și la termenele stabilite a lucrărilor;

d) duc la îndeplinire dispozițiile legale și pe cele ale șefilor ierarhici;

e) asigură un mediu de lucru participativ și consultativ;

f) gestionează cu responsabilitate și imparțialitate relațiile profesionale care se stabilesc cu și între personalul de probațiune din subordine;

g) contribuie la promovarea activităților serviciului de probațiune;

h) evaluează anual performanțele profesionale ale consilierilor de probațiune;

i) contribuie la pregătirea inițială și continuă a personalului de probațiune din subordine;

j) formulează propuneri de eficientizare a practicii în materie;

k) reprezintă serviciul și dezvoltă relații optime de lucru cu colaboratorii din cadrul organizațiilor și instituțiilor partenere;

l) desfășoară activitățile administrative pe care postul le presupune.

Articolul 15

(1) Revocarea din funcția de conducere a șefilor serviciilor de probațiune se dispune de ministrul justiției, la propunerea directorului direcției de specialitate, pentru următoarele motive:

a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condițiile necesare pentru numirea în funcția de conducere;

b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților.

(2) La verificarea organizării eficiente a activității de către șefii serviciilor de probațiune vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane și materiale, evaluarea necesităților, gestionarea situațiilor de criză, gestionarea informațiilor, organizarea pregătirii și perfecționării profesionale și repartizarea sarcinilor în cadrul serviciului de probațiune.

(3) La verificarea comportamentului și comunicării șefilor serviciilor de probațiune vor fi avute în vedere, în principal, comportamentul și comunicarea cu persoanele aflate în evidența serviciului de probațiune, cu organele judiciare, cu colaboratorii din cadrul organizațiilor și instituțiilor partenere, cu mass-media, precum și asigurarea accesului la informațiile de interes public și transparența actului de conducere.

(4) La verificarea asumării responsabilității de către șefii serviciilor de probațiune vor fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și regulamente, precum și implementarea strategiilor naționale și secvențiale în domeniul justiției.

(5) La verificarea aptitudinilor manageriale ale șefilor serviciilor de probațiune vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistența la stres, autoperfecționarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie și de planificare pe termen scurt, mediu și lung, inițiativa și capacitatea de adaptare rapidă.

(6) Împotriva ordinului de revocare din funcție se poate face contestație la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.

Secțiunea A 3-A — Inspectorii de probațiune

Articolul 16

(1) Inspectorii de probațiune sunt numiți în funcție prin ordin al ministrului justiției, din rândul consilierilor de probațiune gradele profesionale II-I, ținându-se seama de calitățile profesionale, abilitățile de comunicare, tactul în relațiile de serviciu, integritate și obiectivitate, precum și de capacitatea de gestionare a situațiilor de criză.

(2) Pentru a fi numită în funcția de inspector de probațiune, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a) să nu fi fost sancționată disciplinar în ultimii 2 ani, prin aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b)-e) ;

b) să fi obținut calificativele «bine» sau «foarte bine» la evaluările performanțelor profesionale din ultimii 2 ani;

c) să fi promovat concursul organizat în condițiile art. 21 .

Articolul 17

(1) După criteriul vechimii în probațiune, funcția de inspector de probațiune are două grade profesionale, după cum urmează:

a) inspector de probațiune gradul II, cu o vechime în probațiune de la 4 ani la 6 ani;

b) inspector de probațiune gradul I, cu o vechime în probațiune de peste 6 ani.

(2) Fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare.

Articolul 18

Inspectorii de probațiune au următoarele atribuții:

a) efectuează controlul serviciilor de probațiune prin intermediul unor inspecții de probațiune periodice;

b) propun directorului direcției de specialitate soluții legale și oportune în rezolvarea aspectelor identificate cu ocazia efectuării inspecțiilor și în vederea eficientizării activității serviciului de probațiune, pe baza constatărilor inspecțiilor;

c) efectuează, din dispoziția șefilor ierarhici, cercetarea disciplinară prealabilă a personalului de probațiune;

d) participă la activitatea de recrutare, selecție și pregătire profesională a personalului de probațiune;

e) contribuie la evaluarea anuală a performanțelor profesionale ale personalului de probațiune;

f) duc la îndeplinire dispozițiile legale și alte sarcini ordonate pe linie ierarhică, în limitele competențelor legale și regulamentare.