(1) Persoana care execută o obligație pe teritoriul României în beneficiul unei firme de investiții fără personalitate juridică supuse procedurii de insolvență deschise într-un alt stat membru, în loc să o execute în beneficiul lichidatorului judiciar desemnat în cadrul acelei proceduri, este liberată dacă nu a avut cunoștință de deschiderea procedurii.
(2) Persoana care execută obligația respectivă anterior îndeplinirii pe teritoriul României a măsurilor de publicitate similare cu cele prevăzute la art. 214 este prezumată, până la proba contrarie, că nu a avut cunoștință de deschiderea procedurii de insolvență; executarea obligației ulterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prezumă, până la proba contrarie, că persoana a avut cunoștință de deschiderea procedurii.