(1) A.S.F. consultă autoritățile competente din alt stat membru înainte de autorizarea unei S.S.I.F. care este oricare dintre următoarele:
a) o filială a unei firme de investiții sau a unui operator de piață sau a unei instituții de credit autorizate în acel stat membru;
b) o filială a societății-mamă a unei firme de investiții sau a unei instituții de credit autorizate în acel stat membru;
c) o persoană juridică controlată de aceleași persoane fizice sau juridice care controlează o firmă de investiții sau o instituție de credit autorizată în acel stat membru.
(2) A.S.F. consultă B.N.R. și/sau autoritățile competente din alt stat membru înainte de autorizarea unei S.S.I.F. sau a unui operator de piață care este oricare dintre următoarele:
a) o filială a unei instituții de credit sau a unei societăți de asigurare autorizate în Uniunea Europeană;
b) o filială a societății-mamă a unei instituții de credit sau a unei societăți de asigurare autorizate în Uniunea Europeană;
c) o S.S.I.F. sau un operator de piață controlată/controlat de aceeași persoană fizică sau juridică care controlează o instituție de credit sau o societate de asigurare autorizată în Uniunea Europeană.
(3) A.S.F. se consultă cu autoritățile competente prevăzute la alin. (1) și (2) în special în scopul evaluării caracterului adecvat al acționarilor sau al membrilor și a reputației și experienței persoanelor care conduc efectiv activitatea și care sunt implicate în administrarea unei alte entități din același grup. Acestea își comunică reciproc toate informațiile care privesc caracterul adecvat al acționarilor sau al membrilor, precum și reputația și experiența persoanelor care conduc efectiv activitatea și care poate interesa celelalte autorități competente, în scopul eliberării unei autorizații sau al verificării respectării în permanență a condițiilor de funcționare.