(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:
a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;
c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 ;
d) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3 ;
e) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4 .
(2) Alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite prin lege. Metodologia și criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(3) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiții speciale prevăzute la alin. (1) lit. d) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.
(4) Perioada cuprinsă între data expirării avizului și data reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale constituie stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă, pentru care angajatorii datorează și plătesc, cota de contribuție de asigurări sociale pentru condiții speciale de muncă.
(5) Constituie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și perioadele în care un asigurat care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și/sau în concediu de odihnă, dacă cel puțin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiții de muncă și pentru care angajatorii datorează și plătesc contribuția de asigurări sociale.