(1) Când măsura carantinei sau a izolării a fost luată față de o persoană în a cărei ocrotire se află un minor, un major care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, un minor căruia i s-a instituit tutela sau o persoană căreia i s-a instituit curatela ori care, din cauza vârstei, bolii sau a altei cauze, din orice alt motiv, rămâne fără supraveghere și îngrijire, părintele, ocrotitorul legal, personalul medical, reprezentantul direcției de sănătate publică sau orice altă persoană anunță serviciul public de asistență socială, în vederea monitorizării acestora și, dacă se impune, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire temporară pentru persoanele respective.
(2) Monitorizarea și, după caz, măsurile legale de ocrotire temporară a persoanelor prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse numai pe durata în care acestea rămân fără supraveghere și fără îngrijire și nu au ca efect suspendarea de drept a exercițiului drepturilor părintești sau a drepturilor ocrotitorilor legali.
(3) Monitorizarea și, după caz, măsurile legale de ocrotire temporară a persoanelor prevăzute la alin. (1) nu pot fi dispuse dacă părintele sau ocrotitorul legal a desemnat un alt membru al familiei sau o persoană de referință pentru supravegherea și îngrijirea persoanelor prevăzute la alin. (1) , iar aceasta acceptă să exercite temporar supravegherea și îngrijirea pentru persoanele respective.
(4) Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului vor lua măsuri pentru a pune la dispoziția persoanelor prevăzute la alin. (1) locații rezidențiale corespunzătoare și personal specializat, în funcție de vârsta și de starea de sănătate a persoanelor ocrotite, pe întreaga durată în care acestea rămân fără supraveghere și îngrijire.