Abrogat.

(1) Activitatea de verificare privind averea dobândită în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcțiilor ori demnităților publice, după caz, a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează de către Agenția Națională de Integritate, denumită în continuare Agenția, și este supusă controlului judecătoresc.

(2) Prin avere dobândită, supusă verificării în sensul prezentei legi, se înțelege totalitatea bunurilor, precum și a drepturilor și obligațiilor cu valoare economică ce aparțin unei persoane, care trebuie cuprinse în declarația de avere, potrivit legii.

(1) Activitatea de verificare a averii dobândite în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcțiilor ori demnităților publice, după caz, a conflictelor de interese și a incompatibilităților pentru personalul Agenției se face de o comisie din cadrul Consiliului, constituită în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2).

(2) Sesizările care vizează activitatea personalului Agenției se soluționează de Consiliu, prin comisia prevăzută la art. 26 alin. (2).

(1) Agenția își îndeplinește atribuțiile de verificare prevăzute la art. 2 din oficiu sau, după caz, la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice interesate.

(2) Sesizarea din oficiu se face pe baza unui proces-verbal de sesizare, întocmit de președintele Agenției.

(3) Sesizarea de verificare depusă de persoana fizică sau juridică trebuie să indice dovezile și informațiile pe care se întemeiază, precum și sursele de unde acestea pot fi solicitate.

(4) Sesizările formulate de orice persoană trebuie semnate și datate.

(5) Sesizările de verificare care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (3) și (4) nu sunt luate în considerare și se clasează de către inspectorul de integritate.

(1) În termen de 30 de zile de la primirea sesizării, inspectorul de integritate desemnat de conducerea Agenției, potrivit legii, efectuează verificarea prealabilă a documentelor depuse prin sesizare, inclusiv declarația de avere și declarația de interese ale persoanei în cauză.

(2) Inspectorul de integritate desemnat procedează la verificarea sesizării, a declarațiilor de avere prezentate și compară datele din sesizare cu cele din declarațiile de avere. În situația în care rezultă că persoana verificată în perioada supusă controlului a dobândit și alte bunuri decât cele înscrise în declarația de avere sau se constată neconcordanțe vădite, inspectorul de integritate solicită persoanei în cauză informații și dovezi suplimentare.

(3) Dacă în urma comparării datelor din declarații, respectiv a analizării documentelor suplimentare primite, inspectorul de integritate constată că există o diferență vădită între averea dobândită pe parcursul exercitării funcției și veniturile realizate în aceeași perioadă, acesta procedează după cum urmează:

a) verifică dacă diferența vădită este justificată. În cazul în care inspectorul de integritate constată că diferența nu este justificată, sesizează instanța competentă pentru stabilirea părții de avere dobândită sau a bunului determinat dobândit cu caracter nejustificat, a cărui confiscare o solicită;

b) sesizează organele fiscale, în situația în care se constată încălcarea legislației fiscale;

c) suspendă verificarea și sesizează organele de urmărire penală, în situația în care se constată existența unor probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte penale.

(4) Prin diferență vădită, în sensul prezentei legi, se înțelege o diferență între averea dobândită și veniturile realizate de cel puțin 10.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia.

(5) Dacă în urma analizei declarației de interese inspectorul de integritate constată existența unui conflict, sesizează autoritățile competente.

(6) Dacă în urma analizei documentelor primite inspectorul de integritate constată existența unei stări de incompatibilitate, acesta sesizează autoritățile competente.

(7) Dacă în urma comparării datelor din sesizare, declarații, respectiv a analizării documentelor suplimentare primite, inspectorul de integritate constată că între averea dobândită pe parcursul exercitării funcției și veniturile realizate în aceeași perioadă nu există o diferență vădită care nu poate fi justificată, acesta dispune clasarea cauzei. Actul de constatare se comunică persoanelor interesate.

(8) Actele și lucrările efectuate de către inspectorii de integritate din cadrul Agenției nu sunt publice, cu excepția actului de constatare. După începerea verificării, persoana verificată are dreptul să fie înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare și să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului, să fie asistată sau reprezentată de avocat și să prezinte orice elemente justificative pe care le consideră necesare.

(9) Actele întocmite de inspectorii de integritate după începerea verificării fără ca persoana verificată să fie înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare sunt nule de drept.

(1) Inspectorul de integritate poate dispune, cu acordul persoanei verificate, efectuarea unei expertize pentru lămurirea neconcordanțelor dintre valoarea declarată și valoarea reală a bunurilor menționate în declarație.

(2) Bunurile care fac obiectul unui act autentic pot fi supuse expertizei, în vederea stabilirii valorii acestora, doar în cazul în care actul autentic a fost anulat potrivit dreptului comun.

(3) Persoana verificată are dreptul să-și aleagă un expert asistent, pe cheltuială proprie.

(1) Activitatea de verificare nu poate exceda limitelor sesizării.

(2) În activitatea sa, inspectorul de integritate întocmește acte de constatare și procese-verbale.

(3) Actul de constatare trebuie să cuprindă data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care îl întocmește, numele, prenumele și alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecțiile și explicațiile acestora, numele, prenumele și calitatea persoanelor care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecțiile și explicațiile acestora, descrierea amănunțită a celor constatate, precum și măsurile luate, mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale, semnătura celui care face constatarea și a celorlalte persoane prezente, după caz.

(4) Procesul-verbal trebuie să cuprindă data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care îl întocmește, numele, prenumele și alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecțiile și explicațiile acestora, numele, prenumele și calitatea persoanelor care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecțiile și explicațiile acestora, descrierea amănunțită a celor constatate, precum și a măsurilor luate, semnătura celui care face constatarea și a celorlalte persoane prezente, după caz.

(5) Actele întocmite în cursul cercetării prealabile sau al procedurii de verificare pot constitui mijloace de probă, potrivit legii.