(1) Cercetarea faptei ce poate constitui abatere disciplinară se face cu celeritate.
(2) În cadrul cercetării se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției. Ascultarea celui cercetat în cauză și verificarea apărărilor sale sunt obligatorii.
(3) Activitatea de cercetare a faptei constă în:
a) audierea persoanei care a formulat sesizarea, dacă comisia o apreciază ca necesară pentru clarificarea unor elemente de fapt cuprinse în sesizare. Pe parcursul cercetării disciplinare, la solicitarea polițistului de penitenciare a cărui faptă constituie obiectul sesizării, persoana care a formulat sesizarea poate fi citată în vederea audierii;
b) audierea polițistului de penitenciare a cărui faptă constituie obiectul sesizării;
c) audierea altor persoane ale căror declarații pot conduce la soluționarea cazului;
d) obținerea informațiilor considerate necesare pentru soluționarea cazului, prin mijloacele prevăzute de lege;
e) verificarea documentelor și a declarațiilor prezentate.
(4) Cel mai târziu la primul termen de prezentare în fața comisiei de disciplină, polițistul de penitenciare a cărui faptă constituie obiectul sesizării poate propune mijloacele de probă pe care le consideră necesare, iar persoana care a formulat sesizarea poate propune completarea mijloacelor de probă indicate în sesizare. Probele se propun motivat pentru fiecare din perspectiva concludenței, pertinenței și utilității probei, comisia având obligația de a se pronunța motivat în sensul admiterii sau respingerii acestora. Persoanele citate pot propune mijloace de probă și printr-o cerere scrisă adresată comisiei de disciplină.
(5) Mijloacele de probă care nu au fost solicitate în condițiile alin. (4) nu vor mai putea fi invocate în fața comisiei de disciplină.
(6) Dacă nevoia administrării probei a reieșit din dezbaterile în fața comisiei de disciplină, aceasta poate încuviința proba solicitată.
(7) Comisia de disciplină dispune din oficiu administrarea probelor pe care le consideră necesare pentru soluționarea cazului.