(1) Îndrumătorul este desemnat de către directorul unității dintre polițiștii de penitenciare definitivi care îndeplinesc următoarele condiții:
a) au grad profesional mai mare decât polițistul de penitenciare debutant;
b) au fost apreciați cu calificativul de cel puțin „foarte bun“ în ultimii 2 ani.
(2) Nu poate avea calitatea de îndrumător polițistul de penitenciare care:
a) se află sub efectul unei sancțiuni disciplinare;
b) este soț, soție ori rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu polițistul de penitenciare debutant;
c) este director sau director adjunct al unității.
(3) Dacă îndrumătorul devine incompatibil cu această calitate în timpul coordonării stagiului de practică al polițistului de penitenciare debutant, directorul unității va stabili, la propunerea conducătorului compartimentului în care își desfășoară activitatea acesta, un alt polițist de penitenciare care să preia aceste atribuții.