(1) Comunicarea între organul de supraveghere și persoana supravegheată sau persoana protejată realizată prin intermediul unor sisteme de comunicare la distanță poate fi înregistrată. Înregistrarea se realizează cu informarea prealabilă a persoanei supravegheate sau persoanei protejate, fără a fi necesar acordul acesteia. Înregistrarea nu poate fi folosită în alt scop decât protecția vieții și integrității persoanei protejate sau pentru verificarea legalității activităților desfășurate de organele de supraveghere.
(2) Comunicarea organului de supraveghere cu persoana supravegheată sau cu cea protejată, care nu vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate exprima, cu privire la procedura monitorizării electronice, se face într-o limbă sau întrun limbaj pe care aceasta îl înțelege, astfel:
a) direct, atunci când organul de supraveghere cunoaște limba sau limbajul utilizat de către persoana în cauză;
b) prin intermediul unui traducător autorizat sau al unui interpret de limbaj mimico-gestual, plătit din bugetul de stat, prin bugetul instituției din care face parte organul de supraveghere, atunci când acesta din urmă nu cunoaște limba sau limbajul utilizat de către persoana în cauză.
c) prin intermediul unei persoane care poate comunica cu persoana supravegheată sau cu cea protejată, în cazurile în care nu există interpreți sau traducători autorizați disponibili.