LexistoriaDreptul la drept.

Obligații generale privind comerțul cu alimente

Azi

Legea 150/2004 · 3 articole

Articolul 12

Alimentele și hrana pentru animale, importate în vederea punerii pe piață în România, trebuie să fie conforme cu cerințele legislației în domeniul alimentelor sau cu cele prevăzute de acordurile încheiate între România și țara exportatoare.

Articolul 13

(1) Alimentele și hrana pentru animale, destinate exportului sau reexportului pentru punere pe piață într-o țară terță, trebuie să fie conforme cu cerințele relevante privind legislația în domeniul alimentelor, în afara cazului în care se dispune altfel de către autoritatea competentă din țara importatoare sau este stabilit prin legislație, reglementări, standarde, coduri de practică și alte proceduri legale și administrative în vigoare în țara importatoare.

(2) În alte situații, în afara cazului în care alimentele sunt dăunătoare pentru sănătate sau hrana pentru animale nu este sigură, acestea pot fi exportate sau reexportate numai în cazul în care autoritatea competentă din țara de destinație a fost de acord în mod expres, după ce a beneficiat de toate informațiile privitoare la motivele și situațiile pentru care alimentele sau hrana pentru animale nu au fost puse pe piață în România.

(3) În cazul în care se aplică prevederile unui acord bilateral încheiat între România și o țară terță, alimentele și hrana pentru animale, exportate din România, trebuie să fie conforme cu prevederile menționate.

Articolul 14

În domeniul comerțului cu alimente Autoritatea are, împreună cu celelalte autorități competente în domeniul siguranței alimentelor, atunci când este cazul, în principal, următoarele obligații:

a) să contribuie la elaborarea de norme tehnice pentru alimente și hrană pentru animale și la elaborarea de standarde privind siguranța alimentelor;

b) să promoveze și să coordoneze activitățile privind standardele referitoare la alimente și hrana pentru animale, elaborate de organizațiile guvernamentale și neguvernamentale internaționale;

c) să contribuie, dacă este necesar, la elaborarea, agrearea și promovarea de acorduri cu privire la recunoașterea echivalenței măsurilor specifice privind alimentele și hrana pentru animale;

d) să acorde o atenție deosebită necesităților speciale de dezvoltare, financiare și comerciale ale țărilor în curs de dezvoltare, pentru a se asigura că normele internaționale nu creează obstacole inutile în realizarea exporturilor din aceste țări;

e) să promoveze concordanța dintre standardele tehnice internaționale și legislația în domeniul alimentelor, astfel încât să nu fie diminuat nivelul înalt de protecție.

Secțiunea a 4-a — Obligații generale privind comerțul cu alimente · Legea 150/2004 · Lexistoria