(1) Instanța, la cererea lichidatorului, formulată în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a raportului final, pronunță, prin sentință, închiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active, în baza raportului final necontestat sau modificat, după caz, ca urmare a soluționării contestațiilor. În sentință se stabilește și proporția din veniturile urmăribile ale debitorului care, după închiderea procedurii, poate fi afectată acoperirii pasivului, în condițiile art. 72 alin. (1) .
(2) În orice stadiu al procedurii, dacă se descoperă că debitorul a încheiat acte sau a acționat, în orice mod, în frauda creditorilor anterior deschiderii procedurii de insolvență sau pe durata acesteia, orice creditor poate solicita instanței închiderea procedurii. Cererea este soluționată cu citarea tuturor creditorilor. În cazul în care toți creditorii își exprimă acordul, procedura de insolvență prin lichidare de active poate continua, dar debitorul nu beneficiază de eliberarea de datorii reziduale. În acest caz, debitorul este ținut să acopere creanțele cuprinse în tabelul de creanțe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile și penalitățile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută la art. 50 alin. (1) lit. d) .
(3) Sentința se comunică debitorului și creditorilor și poate fi atacată cu apel, la tribunal, în 7 zile de la comunicare.
(4) Hotărârea judecătorească definitivă de închidere a procedurii se comunică comisiei de insolvență și se publică în Buletinul procedurilor de insolvență - secțiunea "Debitori - persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".
(5) Lichidatorul rămâne învestit cu atribuțiile de supraveghere a debitorului postînchidere procedură de insolvență prin lichidare de active. Prin decizia de închidere a procedurii, instanța stabilește și onorariul lichidatorului pentru această perioadă.