Solicitarea de recunoaștere a ordinului european de protecție poate fi respinsă în următoarele cazuri:
a) ordinul european de protecție nu este complet sau nu a fost completat în termenul stabilit de către instanță potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b);
b) ordinul european de protecție nu a fost emis în baza unei măsuri de protecție în sensul prevederilor art. 1 lit. b);
c) măsura de protecție se referă la un act care nu constituie o infracțiune în conformitate cu legislația României;
d) protecția are la bază executarea unei pedepse sau a unei măsuri pentru care este aplicabilă jurisdicția României și care face obiectul unei amnistii în România;
e) persoana care reprezintă un pericol beneficiază de imunitate în România, ceea ce face imposibilă dispunerea măsurilor de protecție pe baza ordinului european de protecție;
f) fapta în legătură cu care s-a dispus măsura de protecție ce a stat la baza emiterii ordinului european de protecție intră și sub jurisdicția României și a intervenit prescripția răspunderii penale pentru aceasta;
g) recunoașterea ordinului european de protecție ar contraveni principiului ne bis in idem;
h) persoana care reprezintă un pericol nu răspunde penal, conform art. 113 din Legea nr. 286/2009 , cu modificările și completările ulterioare;
i) măsura de protecție care a stat la baza emiterii ordinului european de protecție este în legătură cu o infracțiune care intră sub incidența art. 8 din Legea nr. 286/2009 , cu modificările și completările ulterioare.