Articolul II

1. La articolul 23, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1¹), cu următorul cuprins:(1¹) În cazul cererilor de extrădare întemeiate pe dispozițiile Convenției privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în cadrul operațiunilor economice internaționale, adoptată la Paris la 21 noiembrie 1997, la care România a aderat prin Legea nr. 202/2023 , cauza va fi supusă autorităților judiciare române din oficiu, în vederea exercitării urmăririi penale sau judecății. În cazul în care cererea de extrădare este formulată în vederea executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, cauza va fi înaintată parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție domiciliază persoana condamnată ori, în cazul în care aceasta se află în detenție, în a cărui circumscripție teritorială se află locul de deținere, în vederea sesizării curții de apel, pentru recunoașterea hotărârii penale străine.

2. După articolul 243 se introduce un nou articol, art. 243¹, cu următorul cuprins:Articolul 243¹ Cazuri speciale de acordare a asistenței judiciare internaționale (1) În aplicarea art. 9 alin. 1 din Convenția privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în cadrul operațiunilor economice internaționale, adoptată la Paris la 21 noiembrie 1997, la care România a aderat prin Legea nr. 202/2023 , asistența judiciară poate consta în: a) comisiile rogatorii internaționale; b) audierile prin videoconferință; c) înfățișarea în statul solicitant a martorilor, experților și a persoanelor urmărite; d) notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal; e) cazierul judiciar; f) alte forme de asistență judiciară permise de legea română. (2) Obiectul cererii de comisie rogatorie îl constituie cu precădere: a) localizarea și identificarea persoanelor și obiectelor; audierea suspectului, inculpatului, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente, martorilor și experților, precum și confruntarea; percheziția, ridicarea de obiecte și înscrisuri, sechestrul și confiscarea specială sau extinsă; cercetarea la fața locului și reconstituirea; expertizele; transmiterea de informații necesare într-un anumit proces, interceptarea convorbirilor, examinarea documentelor, transferul temporar al persoanelor deținute și alte asemenea acte de procedură; b) transmiterea mijloacelor materiale de probă; c) comunicarea de documente sau dosare; d) schimbul spontan de informații, obținute în cadrul unei anchete, atunci când autoritatea emitentă consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar să inițieze o procedură penală sau când informațiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistență judiciară. (3) Probele obținute de un alt stat parte la Convenția prevăzută la alin. (1) în scopul utilizării în procesul penal sunt admisibile în procedurile penale desfășurate în România, cu excepția situațiilor în care se stabilește că utilizarea acestora aduce atingere drepturilor fundamentale ale omului stabilite de legislația internă a României, inclusiv în cazurile în care probele sunt transmise spontan sau atunci când autoritățile judiciare române nu au fost încă sesizate conform legii. (4) Aprecierea mijloacelor de probă admisibile, transmise de un alt stat parte la Convenția prevăzută la alin. (1) autorităților judiciare române, se realizează potrivit legii române.