(1) Pentru desfășurarea activităților de prevenire, descoperire și combatere a infracțiunilor grave, în cazuri individuale, Institutul Național de Criminalistică caută și compară automat, potrivit legislației române, prin intermediul sistemului AFIS național și SNDGJ datele de referință proprii cu datele de referință aflate în sistemele de identificare similare ale părții americane la care are acces automatizat.
(2) Interogarea automatizată și compararea prevăzute la alin. (1) se realizează de către Institutul Național de Criminalistică, la solicitarea scrisă a organelor de urmărire penală sau a instanțelor de judecată, în limita capacităților de căutare precizate de partea americană.
(3) Stabilirea concordanței între datele de referință proprii și datele de referință deținute de partea americană se efectuează de către personalul din cadrul Institutului Național de Criminalistică, prin căutarea și compararea automată a datelor de referință necesare.
(4) Interogările automatizate prevăzute la alin. (2) se realizează până la:
a) stabilirea unei concordanțe;
b) împlinirea termenului stabilit de organul de urmărire penală sau instanța de judecată; sau
c) data la care a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea ce face obiectul cazului individual.
(5) În aceeași cauză pot fi făcute mai multe cereri de căutare și comparare potrivit alin. (1) .