(1) În afară de puterile conferite de membri, cu aceeași majoritate cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:
a) să stea în judecată și să fie acționați în interesul lichidării;
b) să execute și să termine operațiunile patrimoniale referitoare la lichidare;
c) să vândă prin licitație publică imobilele și orice avere mobiliară a grupului;
d) să încheie tranzacții;
e) să lichideze și să încaseze creanțele grupului, chiar în cazul în care debitorii sunt supuși procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 *) privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, dând chitanța;
f) să contracteze obligații cambiale, să facă împrumuturi neipotecare și să îndeplinească orice alte acte necesare.
(2) Ei nu pot însă, în lipsa de dispoziții speciale în actul constitutiv sau în actul lor de numire, să constituie ipoteci asupra bunurilor grupului, dacă nu vor fi autorizați de instanță, cu avizul persoanelor care îndeplinesc atribuția de cenzor.
(3) Lichidatorii care întreprind noi operațiuni ce nu sunt necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal și solidar de executarea lor.