(1) Se instituie situația de criză pe piața țițeiului și/sau a produselor petroliere, respectiv benzină și motorină, de la data intrării în vigoare a prezentei legi până la data de 31 octombrie 2026 inclusiv. Durata acesteia poate fi prelungită, succesiv, prin hotărâre a Guvernului, pentru perioade de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat instituirea situației de criză.
(2) Ulterior încetării situației de criză prevăzute la alin. (1) , în cazul în care constată îndeplinirea a cel puțin uneia dintre condițiile prevăzute la alin. (3) , Guvernul poate declara situația de criză pe piața țițeiului și/sau a produselor petroliere, prin hotărâre, la propunerea comună a Ministerului Finanțelor și a Ministerului Energiei, pentru o perioadă de cel mult 3 luni. Durata poate fi prelungită, succesiv, prin hotărâre a Guvernului, pentru perioade de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat declararea situației de criză.
(3) Situația de criză poate fi declarată potrivit alin. (2) în cazul apariției sau iminenței unor perturbări majore pe piața țițeiului și/sau a produselor petroliere, determinate de conflicte armate, sancțiuni internaționale, întreruperi ale lanțurilor de aprovizionare ori alte evenimente excepționale, concretizate în cel puțin una dintre următoarele împrejurări:
a) creșterea cu cel puțin 20% a mediei cotațiilor Platts pentru motorină și/sau a cotațiilor țițeiului Brent, calculată pe o perioadă de 30 de zile calendaristice consecutive, față de media acelorași cotații aferentă ultimelor 12 luni;
b) creșterea cu cel puțin 20% a prețului mediu la pompă al benzinei standard și/sau al motorinei standard, calculată pe o perioadă de 30 de zile calendaristice consecutive, față de media ultimelor 12 luni;
c) riscul întreruperii sau întreruperea aprovizionării cu țiței și/sau produse petroliere a pieței interne, constatată pe baza datelor oficiale comunicate de Consiliul Concurenței, de Ministerul Energiei sau de autoritățile competente ale Uniunii Europene.
(4) Pe durata situației de criză instituite potrivit alin. (1) sau declarate potrivit alin. (2) se aplică măsurile de protecție a economiei și populației prevăzute de prezenta lege. Încetarea situației de criză și a măsurilor de protecție se poate dispune, prin hotărâre a Guvernului, înainte de împlinirea termenului.
(5) În cazul situațiilor de criză declarate potrivit alin. (2) , hotărârea Guvernului de declarare stabilește, cu aplicarea corespunzătoare a prezentei legi:
a) perioada de referință, reprezentând o lună calendaristică anterioară declarării;
b) anul de referință pentru determinarea valorii medii anuale a adaosului comercial, reprezentând anul calendaristic anterior declarării. Trimiterile prezentei legi la anul 2025 și la perioada de referință 1 februarie 2026-29 martie 2026 se consideră făcute, în mod corespunzător, la reperele stabilite prin hotărârea Guvernului, iar termenele care curg de la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv cele prevăzute la art. 8 alin. (4) și (5) , curg de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de declarare.
(6) Guvernul informează Parlamentul cu privire la hotărârile adoptate potrivit alin. (1) și (2) , în termen de 5 zile de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I.