Articolul 2

a) standardizare - activitatea specifică desfășurată de un organism recunoscut, prin care sunt elaborate, aprobate, revizuite, modificate, adoptate și anulate standarde și alte documente de standardizare, destinate unei utilizări comune și repetate;

b) standardizare națională - standardizarea care se desfășoară la nivel național de către organismul național de standardizare recunoscut;

c) program de standardizare națională - programul anual de lucru al organismului național de standardizare, conținând lista cu temele care fac obiectul activității de standardizare;

d) standard național conflictual - standardul național având același domeniu de aplicare cu un standard european și care conține condiții în contradicție cu cele din standardul european;

e) conformitate cu un standard - îndeplinirea tuturor cerințelor dintr-un standard;

f) marcă de conformitate - marca protejată, aplicată sau emisă pe baza regulilor unui sistem de evaluare a conformității, indicând cu un grad suficient de încredere că produsul, procesul sau serviciul în cauză este conform cu cerințele din standardul național;

g) reglementare - documentul care conține reguli cu caracter obligatoriu și care este adoptat de către o autoritate a statului sau la nivel european;

h) comitet tehnic - structura de lucru care desfășoară activitatea de standardizare pe domenii specifice, fără personalitate juridică, înființată în cadrul unui organism de standardizare recunoscut și în care părțile interesate își desemnează reprezentanți;

i) parte interesată - persoana, grupul sau organizația, inclusiv autoritățile publice, care au un interes sau o preocupare în activitatea de standardizare.