LexistoriaDreptul la drept.

Legea 165/2016

Azi

Text integral · 38 articole

Capitolul I — Obiectul și domeniul de aplicare

Articolul 1

(1) Prezenta lege are ca obiect stabilirea cerințelor minime necesare pentru prevenirea accidentelor majore și limitarea consecințelor unor astfel de accidente ce vizează operațiunile petroliere din zonele din Marea Neagră aflate sub jurisdicția României, determinate conform principiilor dreptului internațional și convențiilor internaționale la care România a aderat, Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României, republicată, și oricăror altor acte normative aplicabile.

(2) Prezenta lege nu aduce atingere Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 , cu modificările ulterioare, Legii petrolului nr. 238/2004 , cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale și Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul II — Definiții

Articolul 2

În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

1. acceptabil, în raport cu un risc, înseamnă un nivel de risc pentru care timpul, costurile sau eforturile necesare pentru a-l reduce și mai mult ar fi extrem de disproporționate față de beneficiile unei astfel de reduceri;

2. acceptare, în legătură cu raportul privind pericolele majore, înseamnă comunicarea în scris de către autoritatea competentă către operator sau proprietar a faptului că raportul, dacă este pus în aplicare astfel cum se prevede în cuprinsul său, este în conformitate cu cerințele prezentei legi; acceptarea nu implică niciun transfer de responsabilitate pentru controlul pericolelor majore către autoritatea competentă;

3. accident major înseamnă, în raport cu o instalație sau o infrastructură conectată:

a) un incident care implică o explozie, un incendiu, pierderea controlului asupra sondei sau o deversare de petrol, gaz sau substanțe periculoase care implică sau pentru care există un risc semnificativ să implice decese sau vătămări grave ale persoanelor;

b) un incident care provoacă daune grave instalației sau infrastructurii conectate care implică sau în legătură cu care există un risc semnificativ să implice decese sau vătămări grave ale persoanelor;

c) oricare alt incident care are ca rezultat decesul sau vătămarea gravă a 5 sau mai multe persoane de pe instalația offshore de la care provine sursa de pericol sau care efectuează operațiuni petroliere offshore în legătură cu instalația sau cu infrastructura conectată; sau

d) orice incident de mediu major care rezultă din incidentele menționate la lit. a) , b) și c) ; în scopul determinării dacă un incident constituie un accident major în temeiul lit. a) , b) sau d) , o instalație operată de la distanță fără personal este tratată ca și cum ar fi operată cu personal;

4. acord petrolier este actul juridic încheiat între Agenția Națională pentru Resurse Minerale, denumită în continuare ANRM, și una sau mai multe persoane juridice române sau străine, în vederea acordării concesiunii petroliere, potrivit prevederilor Legii nr. 238/2004 , cu modificările și completările ulterioare;

5. autoritate competentă înseamnă Autoritatea Competentă pentru Reglementarea Operațiunilor Offshore la Marea Neagră, autoritate publică înființată în temeiul prezentei legi și care este responsabilă pentru atribuțiile conferite prin prezenta lege;

6. autoritatea semnatară a acordurilor petroliere este ANRM, potrivit prevederilor Legii nr. 238/2004 , cu modificările și completările ulterioare;

7. autoritate responsabilă este autoritatea publică centrală care, direct sau prin structurile aflate în coordonare/ subordonare, contribuie la asigurarea măsurilor de siguranță a operațiunilor petroliere offshore, potrivit domeniului de competență specific;

8. consultare tripartită înseamnă o modalitate formală pentru a permite dialogul și cooperarea între autoritatea competentă, operatori/proprietari și reprezentanții lucrătorilor;

9. contractor înseamnă orice entitate contractată de operator sau proprietar pentru a îndeplini atribuții specifice în numele operatorului sau proprietarului;

10. corespunzător înseamnă corect sau absolut adecvat, luând în considerare raportul dintre efort și cost, cu privire la o anumită cerință sau situație, bazându-se pe justificări obiective și care poate fi demonstrat printr-o analiză, o comparație cu standardele corespunzătoare sau prin alte soluții folosite în situații comparabile de către alte autorități sau industria de profil;

10¹. dezafectarea instalațiilor petroliere offshore, fixe, de producție și neproductive și a infrastructurilor lor conectate înseamnă abandonarea sondelor, demontarea și îndepărtarea totală a structurilor existente, atât a celor aflate deasupra nivelului mării, cât și a celor submarine, în condiții de siguranță și într-un mod responsabil din punctul de vedere al protecției mediului, ori adoptarea unei alte metode eficiente, inclusiv monitorizarea și/sau ecologizarea fundului mării, după caz, conform prevederilor art. 60 paragraful 3 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, ratificată prin Legea nr. 110/1996 ;

11. eficiența intervenției în cazul unei scurgeri de țiței înseamnă eficiența sistemelor de intervenție în cazul scurgerilor de țiței în cadrul intervenției lor în cazul unei scurgeri de țiței, pe baza unei analize a frecvenței, duratei și momentului producerii condițiilor de mediu care ar împiedica o intervenție; evaluarea eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de țiței se exprimă ca procent din timpul în care aceste condiții nu sunt prezente și include o descriere a limitelor de exploatare impuse instalațiilor vizate ca urmare a evaluării respective;

12. elemente critice de siguranță și de mediu înseamnă elementele unei instalații, inclusiv programe de calculator, al căror scop este prevenirea sau limitarea consecințelor unui accident major sau a căror defectare ar putea provoca sau contribui în mod substanțial la un accident major;

13. entitate înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau o grupare de astfel de persoane;

14. exploatare offshore înseamnă procesul de extracție a petrolului din subsolul marin în cadrul perimetrelor petroliere offshore autorizate, inclusiv tratarea lui pe instalațiile de producție offshore și/sau colectarea în larg pe instalații neproductive (terminale offshore), precum și transportul și tranzitarea acestuia prin conducte de la instalațiile offshore până la terminalul de coastă;

15. explorare înseamnă ansamblul de studii și operațiuni care se realizează pentru cunoașterea condițiilor geologice de acumulare a petrolului și cuprinde identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă și calitativă a acestora, precum și determinarea condițiilor tehnice și economice de valorificare, potrivit prevederilor Legii nr. 238/2004 , cu modificările și completările ulterioare;

16. incident de mediu major înseamnă un incident care are sau ar putea avea efecte negative semnificative asupra mediului, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008 , cu modificările și completările ulterioare;

17. industrie de profil înseamnă entități ce sunt direct implicate în operațiunile petroliere offshore care fac obiectul acestei legi sau ale căror activități sunt strâns legate de operațiunile respective;

18. infrastructură conectată înseamnă, în cadrul zonei de siguranță sau într-o zonă adiacentă aflată la o distanță mai mare de instalație, astfel cum este determinată de operator sau proprietar în raportul privind pericolele majore:

a) orice sondă și structurile aferente, unitățile și dispozitivele suplimentare conectate la instalația offshore;

b) orice echipament care este operat sau componente/mecanisme aflate pe structura principală a instalației sau fixate de aceasta;

c) orice echipament atașat de conducte sau componente/mecanisme atașate conductelor;

18¹. infrastructură de conexiune înseamnă orice structură de transport, sub formă de tub, flexibilă, amplasată pe fundul mării sau îngropată, ce folosește la transportul fluidelor, la transportul datelor informatice, la transportul energiei electrice de putere sau de semnal slab;

19. instalație înseamnă o instalație staționară, fixă sau mobilă, sau o combinație de instalații, interconectate permanent prin punți sau alte structuri, utilizate în cadrul operațiunilor petroliere offshore sau în legătură cu astfel de operațiuni; instalațiile includ instalații de foraj offshore mobile numai atunci când acestea sunt staționate în zona offshore pentru activități de foraj, de producție sau de alt tip, asociate cu operațiunile petroliere offshore;

19¹. instalație fixă înseamnă o instalație offshore care nu este mobilă și care este fixată pe fundul mării;

19². instalație mobilă înseamnă o instalație offshore care poate fi mutată dintr-o poziție în alta prin autopropulsie sau remorcare și care este destinată să fie utilizată în mai multe poziții diferite pe tot parcursul vieții sale;

19³. instalație operată de la distanță înseamnă o instalație complet automatizată, operată și monitorizată de la distantă, care într-o operare normală nu este prevăzută cu personal operator, prezența acestuia fiind necesară numai pentru inspecțiile periodice, activitățile de mentenanță sau pentru alte situații (opriri neplanificate, avarii, porniri etc.);

20. instalație de producție offshore înseamnă o instalație utilizată în procesul de exploatare a petrolului, dar nu include instalațiile care, pe o perioadă mai mică de 90 de zile, extrag petrolul din subsolul marin în scopul realizării testelor de producție la sondă;

21. instalație neproductivă offshore înseamnă o instalație, alta decât o instalație utilizată pentru producția petrolului, inclusiv navele tehnice care operează în zona de siguranță a instalațiilor petroliere offshore; navele de aprovizionare și transport personal nu sunt considerate instalații neproductive;

22. începerea operațiunilor înseamnă momentul în care instalația sau infrastructura conectată este utilizată pentru prima dată în scopul operațiunilor pentru care a fost proiectată;

23. modificare substanțială înseamnă:

a) în cazul unui raport privind pericolele majore, o modificare a condițiilor pe baza cărora a fost acceptat raportul original, inclusiv, între altele, modificări fizice, disponibilitatea de noi cunoștințe sau tehnologii și modificări la nivelul managementului operațional;

b) în cazul oricărei notificări din cele solicitate de către autoritatea competentă, o modificare a condițiilor pe baza cărora a fost transmisă notificarea originală, inclusiv, între altele, modificări fizice, înlocuirea unei instalații cu alta, disponibilitatea de noi cunoștințe sau tehnologii și modificări la nivelul managementului operațional;

24. offshore înseamnă situat în apele maritime interioare, marea teritorială, în zona contiguă și în zona economică exclusivă sau pe platoul continental al Mării Negre sub jurisdicția României, în sensul dispozițiilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, ratificată prin Legea nr. 110/1996 ;

25. operator înseamnă titularul de acord petrolier sau entitatea nominalizată de către titularul de acord petrolier să conducă efectuarea operațiunilor petroliere offshore, inclusiv planificarea și executarea unei operațiuni la sondă sau gestionarea și controlul funcțiilor unei instalații de producție;

26. operațiune combinată înseamnă o operațiune efectuată de pe o instalație împreună cu o altă instalație sau alte instalații în scopuri legate de cealaltă/celelalte instalație/instalații și care cresc riscurile referitoare la siguranța persoanelor sau protecția mediului de pe oricare dintre instalații sau de pe toate instalațiile în cauză;

27. operațiune la sondă înseamnă orice operațiune la sondă ce ar putea avea drept consecință scurgerea accidentală a unor substanțe care ar putea provoca un accident major, operațiuni care includ forajul unei sonde, repararea sau modificarea unei sonde, suspendarea operațiunilor la sondă și abandonarea permanentă a unei sonde;

28. operațiuni petroliere offshore înseamnă toate activitățile asociate cu instalația sau infrastructura conectată, inclusiv proiectarea, planificarea, construcția, operarea și dezafectarea acestora, legate de explorarea și exploatarea de petrol, dar excluzând transportul petrolului de pe o coastă pe alta;

29. pericol major înseamnă o situație care prezintă potențialul de a provoca un accident major;

30. perimetru petrolier are înțelesul dat de Legea nr. 238/2004 , cu modificările și completările ulterioare;

31. plan extern de intervenție în caz de urgență înseamnă o strategie locală, națională sau regională pentru prevenirea extinderii sau limitarea consecințelor unui accident major legat de operațiunile petroliere offshore care utilizează toate resursele disponibile ale operatorului, așa cum sunt descrise în planul relevant intern de intervenție în caz de urgență, precum și orice resurse suplimentare puse la dispoziție la nivelul local, național sau la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, după caz;

32. plan intern de intervenție în caz de urgență înseamnă un plan pregătit de operatori sau de proprietari în conformitate cu cerințele din prezenta lege privind măsurile de prevenire a extinderii sau de limitare a consecințelor unui accident major legat de operațiunile petroliere offshore;

33. proprietar înseamnă o entitate care are dreptul legal de a conduce activitățile legate de instalațiile neproductive;

34. publicul înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice, asociații ale acestora, organizații sau grupuri ale acestora;

35. risc înseamnă combinația dintre probabilitatea unui eveniment și consecințele evenimentului respectiv;

36. titularul acordului petrolier înseamnă persoana juridică română sau străină, căreia i s-a acordat dreptul de a efectua operațiuni petroliere în baza unui acord petrolier, potrivit prevederilor Legii nr. 238/2004 , cu modificările și completările ulterioare;

37. verificare independentă înseamnă o evaluare și o confirmare a validității declarațiilor scrise speciale de către o entitate sau o structură organizatorică din cadrul operatorului sau proprietarului ori selectată de către operator sau proprietar, care nu se află sub controlul sau sub influența entității sau structurii organizatorice care utilizează declarațiile respective;

38. zonă de siguranță înseamnă zona aflată în interiorul unei distanțe de 500 de metri față de orice punct al instalației.

39. navă tehnică offshore înseamnă navă care realizează operațiuni legate de activitățile petroliere offshore în interiorul zonei de siguranță și care sunt susceptibile că ar putea fi implicate în apariția unui accident major.

Capitolul III — Principii generale de gestionare a riscurilor privind operațiunile petroliere offshore

Articolul 3

(1) Operatorii au obligația să adopte toate măsurile corespunzătoare pentru prevenirea accidentelor majore în cadrul operațiunilor petroliere din zonele din Marea Neagră aflate sub jurisdicția României, să respecte cerințele prevăzute în legislația relevantă în vigoare, precum și reglementările emise și măsurile impuse de autoritatea competentă în conformitate cu prevederile legale aplicabile și procedurile interne relevante ale operatorului.

(2) Operatorii nu sunt eliberați de obligațiile reglementate la alin. (1) în cazul în care acțiunile sau omisiunile care au condus sau au contribuit la accidente majore aparțin contractorilor lor.

(3) În cazul unui accident major, operatorii au obligația să ia toate măsurile necesare pentru a limita efectele acestuia asupra sănătății umane și asupra mediului.

(4) Operatorii au obligația să se asigure că operațiunile petroliere offshore sunt efectuate în baza unei gestionări sistematice a riscurilor, astfel încât riscurile reziduale de accidente majore în cazul persoanelor, mediului și instalațiilor offshore să fie acceptabile.

(5) Operatorii au obligația să încheie cu autoritatea competentă un acord privind siguranța operațiunilor petroliere și să suporte cheltuielile pentru dezvoltarea capacității de prevenție și/sau de răspuns în cazul accidentelor majore, monitorizarea factorilor de mediu, know-how, expertize, legislație și studii de impact, transfer de tehnologie și perfecționare profesională, în sumă fixă anuală stabilită, după consultarea cu operatorii, prin ordin al președintelui autorității pe toată perioada acordului petrolier, necesare realizării atribuțiilor acesteia în îndeplinirea funcțiilor sale. Sumele aferente cheltuielilor se vor vira de către operatori până la data de 30 iunie a anului curent într-un cont distinct deschis de autoritatea competentă cu această destinație la Trezoreria Statului. Sumele necheltuite în timpul unui an contractual se reportează pentru anul următor, cu aceeași destinație.

Capitolul IV — Considerente privind siguranța și mediul cu privire la acordurile petroliere

Articolul 4

(1) Deciziile privind încheierea sau transferarea acordurilor petroliere având ca obiect operațiuni petroliere offshore țin seama de capacitatea solicitantului de a respecta cerințele cu privire la executarea operațiunilor petroliere offshore, astfel cum este prevăzut în acordul petrolier, reglementat de legislația relevantă națională în vigoare și de legislația Uniunii Europene direct aplicabilă.

(2) În evaluarea capacității tehnice și financiare a solicitantului unui acord petrolier se ține cont de:

a) riscurile, pericolele și orice alte informații legate de zona autorizată în cauză, inclusiv, atunci când este cazul, costul degradării mediului maritim conform art. 8 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2011 , cu modificările ulterioare;

b) etapa specifică a operațiunilor petroliere offshore;

c) capacitățile financiare ale solicitantului, inclusiv orice garanție financiară pentru acoperirea răspunderii pentru daunele care pot rezulta din operațiunile petroliere offshore în cauză, inclusiv răspunderea pentru daunele economice potențiale;

d) informațiile disponibile referitoare la siguranța și la performanța în materie de mediu, inclusiv cu privire la accidentele majore, care sunt aplicabile operațiunilor pentru care se solicită acord petrolier; înainte de încheierea sau transferul acordului petrolier, autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se consultă cu autoritatea competentă.

(3) Titularul acordului petrolier desemnează operatorul și stabilește atribuțiile acestuia și notifică în acest sens autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM.

(4) Procedurile de încheiere a acordului petrolier pentru operațiunile petroliere offshore se organizează astfel încât informațiile culese în urma explorării să poată fi luate în considerare de către autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, înainte de începerea exploatării.

(5) Abrogat.

(6) Evaluarea capacităților tehnice și financiare ale unui aplicant pentru un acord petrolier ține cont în mod deosebit de caracteristicile tuturor mediilor marine și costiere sensibile din punct de vedere ecologic, în special ale ecosistemelor care au un rol important pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, cum ar fi mlaștinile sărăturate, solul submarin de iarbă de mare, precum și zonelor marine protejate, precum ariile speciale de conservare în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011 , cu modificările și completările ulterioare, zonele speciale de protecție în sensul Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , cu modificările și completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare, și Hotărârii Guvernului nr. 1.143/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate, precum și zonele marine protejate în conformitate cu prevederile acordurilor internaționale la care Uniunea Europeană sau România este parte.

(7) Regimul fiscal pentru activitatea offshore este stabilit prin lege diferențiat față de activitatea onshore în vederea încurajării investițiilor și realizarea unui mediu investițional predictibil, competitiv și atractiv.

Capitolul V — Participarea publicului cu privire la efectele operațiunilor petroliere offshore planificate de explorare asupra mediului

Articolul 5

(1) Forajul unei sonde în scopul explorării printr-o instalație neproductivă începe numai după ce titularul de acord petrolier a desfășurat, din timp și în mod efectiv, procedurile de consultare a publicului în ceea ce privește posibilele efecte asupra mediului ale operațiunilor petroliere offshore planificate. Procedurile de consultare a publicului se desfășoară cu respectarea legislației Uniunii Europene de directă aplicare și, în special, a prevederilor Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

(2) În cazul în care consultarea publicului nu s-a desfășurat potrivit prevederilor alin. (1) , autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se asigură că următoarele obligații sunt îndeplinite:

a) informarea publicului fie prin anunțuri publice, fie prin alte mijloace adecvate, cum ar fi pe cale electronică, în ceea ce privește amplasamentul unde sunt prevăzute operațiunile de explorare;

b) identificarea publicului interesat, care include publicul afectat sau potențial afectat sau care are un interes în decizia de a permite operațiuni de explorare, inclusiv organizații nonguvernamentale care promovează protecția mediului sau alte organizații relevante;

c) punerea la dispoziția publicului a informațiilor relevante privind aceste operațiuni planificate, inclusiv, între altele, cele privind dreptul de participare la luarea deciziilor și autoritatea căreia i se pot adresa observații sau întrebări/nelămuriri;

d) asigurarea dreptului publicului de a-și exprima observațiile și opiniile la momentul în care toate opțiunile decizionale sunt posibile, în sensul că perioada de consultare se va desfășura înainte de momentul adoptării deciziilor privind autorizarea explorării;

e) asigurarea faptului că rezultatele consultării publicului sunt luate în considerare în mod corespunzător la adoptarea deciziilor prevăzute la lit. d) .

(3) După examinarea observațiilor și a opiniilor exprimate de către public, autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, informează cu promptitudine publicul cu privire la deciziile adoptate și la motivele și considerentele pe care se bazează acestea, inclusiv informații despre procesul de consultare a publicului. Perioadele de timp pentru consultarea publicului se stabilesc în mod rezonabil, în fiecare etapă a consultării publice.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în ceea ce privește lucrările de explorare aprobate de ANRM înainte de 18 iulie 2013.

Capitolul VI — Operațiuni petroliere offshore în perimetrele petroliere

Articolul 6

(1) Instalațiile de exploatare și infrastructură conectată sunt operate doar în perimetrele autorizate și numai de către operatori desemnați în acest scop, conform prevederilor art. 4 alin. (3) .

(2) Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, solicită titularului de acord petrolier să se asigure că operatorul are capacitatea de a respecta cerințele pentru operațiunile petroliere specifice din cadrul acordului petrolier.

(3) Pe întreaga durată a operațiunilor petroliere offshore autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, solicită titularului de acord petrolier să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că operatorul respectă cerințele și își îndeplinește funcțiile și responsabilitățile în temeiul prezentei legi.

(4) În cazul în care autoritatea competentă apreciază că operatorul nu mai are capacitatea de a respecta cerințele relevante în conformitate cu legislația în vigoare, notifică punctul său de vedere în acest sens autorității semnatare a acordurilor petroliere, ANRM.

(5) Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, ia act de sesizarea autorității competente și solicită titularului de acord petrolier remedierea situației într-un interval de timp agreat printr-o consultare între părți (ANRM-titular- Autoritatea Competentă pentru Reglementarea Operațiunilor Offshore la Marea Neagră), dar care să nu depășească termenul-limită de 90 de zile. În cazul neîndeplinirii responsabilităților până la sfârșitul acestui termen, ANRM va notifica în scris titularul acordului petrolier privind neîndeplinirea responsabilităților în cauză și va solicita desemnarea unui alt operator.

(6) Titularul va desemna un nou operator în cel mult 60 de zile de la data la care titularul a fost notificat de către autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, iar până la data la care operatorul nou-desemnat este aprobat de către autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, operațiunile petroliere offshore se efectuează cu operatorul existent.

(7) Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se asigură că nu sunt începute sau continuate operațiuni cu instalații de exploatare și neproductive până când raportul privind pericolele majore nu a fost acceptat de către autoritatea competentă în temeiul prezentei legi. Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se asigură că operațiunile la sondă sau operațiunile combinate nu încep sau nu continuă înainte ca raportul privind pericolele majore pentru instalațiile implicate să fi fost acceptat conform prezentei legi. Mai mult, astfel de operațiuni nu încep sau nu continuă până când nu a fost transmisă autorității competente o notificare referitoare la operațiuni la sondă sau o notificare privind operațiuni combinate, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) sau i) , ori dacă autoritatea competentă formulează obiecții cu privire la conținutul unei notificări.

(8) Operatorul asigură o zonă de siguranță în jurul unei instalații, în care navele au interdicția de a intra sau de a rămâne. Interdicția nu se aplică unei nave care intră sau care rămâne în zona de siguranță, dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) în legătură cu lansarea, inspectarea, testarea sau repararea, întreținerea, modificarea, reînnoirea sau dezafectarea oricărui cablu ori conductă submarină din zona de siguranță sau din proximitatea sa;

b) în condițiile în care furnizează servicii pentru orice instalații din zona de siguranță sau transportă persoane ori bunuri dinspre/înspre acestea;

c) pentru a inspecta orice instalație sau infrastructură conectată din acea zonă de siguranță care se află sub jurisdicția României în Marea Neagră;

d) în cazul operațiunilor de salvare de vieți sau de bunuri;

e) din cauza intemperiilor, cu asigurarea măsurilor de evitare a coliziunii cu instalația;

f) atunci când se află în pericol, dar fără a transfera pericolul asupra instalației;

g) în cazul în care operatorul, proprietarul sau autoritățile abilitate ale statului și-au exprimat acordul.

(9) Prin ordin al autorității competente se instituie un mecanism pentru participarea efectivă la consultările tripartite între autoritatea competentă, operatori și proprietari, precum și reprezentanții lucrătorilor privind formularea standardelor și politicilor care se ocupă de prevenirea accidentelor majore.

Capitolul VII — Răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului

Articolul 7

Fără a aduce atingere domeniului de aplicare a răspunderii de mediu referitoare la prevenirea și repararea prejudiciilor aduse mediului, astfel cum este reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 , aprobată prin Legea nr. 19/2008 , cu modificările și completările ulterioare, titularul acordului petrolier este răspunzător financiar pentru prevenirea și repararea prejudiciilor asupra mediului, așa cum sunt definite la art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 , aprobată prin Legea nr. 19/2008 , cu modificările și completările ulterioare, provocate de operațiunile petroliere offshore efectuate de titularul acordului petrolier sau de operator ori în numele acestora.

Capitolul VIII — Funcționarea Autorității Competente pentru Reglementarea Operațiunilor Offshore la Marea Neagră

Articolul 8

Abrogat la 25 octombrie 2024 · de OUG nr. 126/2024

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Se înființează Autoritatea Competentă pentru Reglementarea Operațiunilor Offshore la Marea Neagră, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care exercită următoarele atribuții:

a) evaluarea și acceptarea rapoartelor privind pericolele majore, evaluarea notificărilor solicitate de către autoritatea competentă și a altor astfel de documente care îi sunt prezentate;

b) supravegherea respectării dispozițiilor prezentei legi de către operatori și proprietari, inclusiv inspecții, control, investigări și măsuri de punere în aplicare;

c) consilierea altor autorități sau organisme, inclusiv a autorității semnatare a acordurilor petroliere, ANRM, pentru operațiuni petroliere offshore;

d) elaborarea planurilor anuale în conformitate cu art. 20;

e) elaborarea de rapoarte;

f) cooperarea cu autoritățile competente ale diferitelor state membre sau cu punctele de contact, în temeiul art. 26;

g) instituie o politică, un proces și proceduri pentru o evaluare completă a rapoartelor privind pericolele majore și a notificărilor prezentate în temeiul art. 10 , precum și pentru supravegherea conformării cu dispozițiile prevăzute în prezenta lege, incluzând inspecții, investigații și măsuri de constrângere;

h) după caz, pregătește și pune în aplicare proceduri coordonate sau comune cu alte autorități din statele membre ale Uniunii Europene pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentei legi.

i) inițiază, aprobă și avizează proiecte de acte normative în domeniul său de competență și emite reglementările proprii și comune cu alte autorități competente, potrivit legii.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) , în special cele prevăzute la alin. (1) lit. a) , b) și c) , autoritatea competentă acționează obiectiv și independent de alte autorități care exercită oricare dintre funcțiile de reglementare legate de dezvoltarea economică a resurselor naturale offshore, autorizarea operațiunilor petroliere offshore, colectarea și gestionarea veniturilor din acele operațiuni, cu evitarea conflictului de interese între funcțiile autorității competente, pe de o parte, și funcțiile menționate mai sus pentru celelalte autorități, pe de altă parte.

(3) Regulamentul privind organizarea și funcționarea autorității competente se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) În elaborarea regulamentului de organizare și funcționare aprobat prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (3) se respectă în mod obligatoriu principiile menționate în anexa nr. 3 . Regulamentul de organizare și funcționare va conține o descriere a modului în care este organizată autoritatea competentă, a motivului pentru care aceasta a fost instituită într-un anumit mod, a felului în care se asigură îndeplinirea atribuțiilor și respectarea obligațiilor sale, precum și a modului în care se asigură independența și obiectivitatea autorității competente față de funcțiile de reglementare legate de dezvoltarea economică a resurselor naturale offshore, de autorizare a operațiunilor petroliere offshore, de colectare și gestionare a veniturilor din operațiunile respective, descriere ce va fi pusă la dispoziția publicului.

(5) Autoritatea competentă este instituție publică finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului. Din veniturile proprii realizate se vor asigura cheltuieli curente și de capital, constituirea de fonduri pentru acordarea de stimulente și sporuri, precum și cheltuieli pentru achiziția de bunuri și servicii care se efectuează pentru realizarea activității autorității competente în îndeplinirea funcțiilor sale.

(6) Autoritatea competentă poate realiza venituri din alte surse, prevăzute de lege, inclusiv din recuperarea unor costuri financiare de la titularii acordurilor petroliere, operatori și proprietari, pe bază de tarife fixe, transparente, obiective și proporționale, pentru lucrările și serviciile efectuate de aceasta în favoarea titularilor de acord petrolier, operatorilor și proprietarilor. Aceste tarife fixe vor fi reglementate prin legislația secundară emisă de autoritatea competentă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestei legi.

(7) În anul 2017 finanțarea autorității competente se va realiza cu încadrarea în bugetul aprobat al Secretariatului General al Guvernului prin Legea bugetului de stat pe anul 2017 nr. 6/2017 și în numărul total de posturi aferent ordonatorului principal de credite și instituțiilor publice finanțate prin bugetul acestuia.

(8) Pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (5) și (6) , Secretariatul General al Guvernului este abilitat să introducă modificări în bugetul pe anul 2017, cu încadrarea în cheltuielile aprobate.

(9) Autoritatea competentă poate încheia acorduri formale cu agenții competente ale Uniunii Europene sau cu alte organisme adecvate, unde acestea există, pentru furnizarea de expertiză de specialitate pentru sprijinirea autorității competente în îndeplinirea funcțiilor sale de reglementare. În sensul prezentului alineat, un organism nu este considerat adecvat în cazul în care obiectivitatea sa ar putea fi compromisă de conflicte de interese.

(10) De asemenea, în desfășurarea activității sale în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) , art. 28 alin. (1) și (6) , art. 29 alin. (1)-(3) și art. 30 alin. (5) , autoritatea competentă poate încheia protocoale de colaborare interinstituțională cu alte autorități naționale și entități relevante.

(11) Autoritatea competentă transmite Comisiei Europene raportările prevăzute de prezenta lege, după consultarea instituțiilor prevăzute la alin. (10) , atunci când este cazul.

(12) Autoritatea competentă transmite Guvernului, la fiecare 2 ani, până la data de 31 martie, pentru aprobare, raportul activității sale.

(13) Guvernul verifică, odată cu îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de către autoritatea competentă, în baza raportării primite conform alin. (11) , și caracterul obiectiv și independent al activității autorității competente, respectiv evitarea conflictului de interese în conformitate cu alin. (2) .

(13¹) În cadrul autorității competente funcționează un consiliu de administrație format din 5 membri, numiți pentru un mandat de 5 ani, după cum urmează:

a) președintele autorității competente;

b) doi reprezentanți ai Secretariatului General al Guvernului;

c) un reprezentant al Ministerului Energiei;

d) un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice.

(13²) Consiliul de administrație este condus de președintele autorității competente.

(13³) Membrii consiliului de administrație sunt cetățeni români cu domiciliul în România, cu o bună reputație, având studii superioare tehnice, economice sau juridice, cu o vechime de minimum 10 ani în funcții de conducere în instituțiile publice ori în companii din domeniul petrolului, energiei electrice sau al gazelor naturale.

(13⁴) Membrii consiliului de administrație prevăzuți la alin. (13¹) lit. b)-d) beneficiază de o indemnizație lunară reprezentând 10% din indemnizația președintelui autorității competente. Indemnizația se acordă în lunile în care consiliul de administrație desfășoară cel puțin o ședință.

(13⁵) Membrii consiliului de administrație sunt desemnați prin ordin de către conducătorii autorităților publice prevăzute la alin. (13¹) lit. b)-d) .

(13⁶) Mandatul de membru al consiliului de administrație încetează în următoarele situații:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit;

b) prin demisie;

c) la apariția unei stări de incompatibilitate sau dacă împotriva acestuia a fost pronunțată o condamnare penală cu pedeapsă privativă de libertate, rămasă definitivă;

d) prin revocare de către autoritatea care l-a desemnat;

e) prin deces.

(13⁷) Consiliul de administrație are următoarele atribuții:

a) avizează proiectul bugetului de venituri și cheltuieli;

b) aprobă, la propunerea președintelui, tarifele pentru lucrările și serviciile efectuate de autoritatea competentă în favoarea titularilor de acord petrolier, operatorilor și proprietarilor;

c) aprobă strategia de dezvoltare instituțională a autorității competente, programele de activitate și programele de cooperare;

d) aprobă planurile anuale în vederea supravegherii eficiente, în conformitate cu cerințele prevăzute la art. 20 alin. (3) ;

e) aprobă raportul de activitate al autorității competente, care urmează a fi transmis Guvernului.

(13⁸) Salarizarea personalului autorității competente se face la nivelul maxim al drepturilor salariale prevăzut pentru funcțiile publice din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, majorat cu până la 50%.

(13⁹) Asimilarea funcțiilor specifice ale personalului autorității competente cu funcțiile publice din cadrul aparatului de lucru al Guvernului se face prin ordin al ordonatorului principal de credite, avizat în condițiile legii.

(13¹⁰) Salariul personalului majorat în condițiile alin. (13⁸) nu poate depăși salariul președintelui autorității competente.

(14) Autoritatea competentă este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat și de doi vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat, numiți prin decizie a prim-ministrului pe o perioadă de 5 ani. Președintele reprezintă autoritatea competentă în relațiile cu terții. În lipsa președintelui, atribuțiile sale se exercită de vicepreședintele desemnat în acest sens prin ordin al președintelui.

(15) Calitatea de președinte și de vicepreședinte este incompatibilă cu exercitarea funcțiilor publice, cu excepția activității didactice, în condițiile legii. Președintelui și vicepreședinților le sunt interzise exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităților de comerț și participarea la administrarea sau la conducerea unor societăți reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, regii autonome sau organizații cooperatiste.

(16) Mandatele președintelui și vicepreședinților încetează:

a) la expirarea duratei;

b) prin demisie;

c) prin imposibilitate de exercitare a mandatului, constând într-o indisponibilitate pe o perioadă mai mare de 60 de zile consecutive;

d) la survenirea unei incompatibilități dintre cele prevăzute la alin. (15) ;

e) prin revocare de către autoritatea care i-a numit;

f) prin deces.

Capitolul IX — Rolul Autorității Competente pentru Reglementarea Operațiunilor Offshore la Marea Neagră

Articolul 9

(1) Autoritatea competentă acționează independent de politicile, de deciziile de reglementare sau de alte considerații care nu sunt legate de atribuțiile care îi revin în conformitate cu prezenta lege și cu respectarea principiilor stabilite la art. 8 .

(2) Autoritatea competentă stabilește nivelul responsabilităților proprii prin regulamentul de organizare și funcționare, precum și al responsabilităților operatorului și ale proprietarului privind controlul riscurilor de accidente majore prin legislația secundară adoptată.

(3) Autoritatea competentă pune la dispoziția titularului de acord petrolier, operatorilor și proprietarilor politica, procesul și procedurile în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. g) și pune la dispoziția publicului rezumate ale acestora.

(4) Autoritatea competentă își fundamentează politica și procedurile de organizare și operaționale pe principiile redate în anexa nr. 3 .

(5) Autoritatea competentă finalizează adoptarea cadrului legal de reglementare a operațiunilor petroliere offshore în concordanță cu prezenta lege, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Capitolul X — Documente de transmis pentru efectuarea operațiunilor petroliere offshore

Articolul 10

(1) Operatorul sau proprietarul are obligația de a transmite autorității competente următoarele documente:

a) politica generală de prevenire a accidentelor majore sau o descriere adecvată a acesteia, în conformitate cu art. 18 alin. (1) și (5) ;

b) sistemul de gestionare a siguranței și a mediului sau o descriere adecvată a acestuia, aplicabil instalației, în referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (6⁴) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

c) în cazul unei instalații noi planificate pentru producție, o notificare privind proiectarea în conformitate cu anexa nr. 1 partea I;

d) o descriere a sistemului de verificare independentă, în conformitate cu art. 16;

e) un raport privind pericolele majore, în conformitate cu art. 11 și 12 ;

f) în cazul unei modificări substanțiale, inclusiv dezasamblarea unei instalații, un raport privind pericolele majore modificat, în conformitate cu art. 11 și 12 ;

g) planul intern de intervenție în caz de urgență sau o descriere adecvată a acestuia în conformitate cu art. 13 și 27 ;

h) în cazul unei operațiuni la sondă, o notificare privind operațiunea la sonda respectivă și informații privind operațiunea la sonda respectivă, în conformitate cu art. 14;

i) în cazul unei operațiuni combinate, o notificare privind operațiunile combinate în conformitate cu art. 15;

j) în cazul unei instalații de exploatare existente, care trebuie să fie mutată într-un nou loc de exploatare în care să fie exploatată, o notificare privind mutarea, în conformitate cu anexa nr. 1 partea I;

k) orice alte documente relevante solicitate de autoritatea competentă.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) , b) , d) și g) însoțesc raportul privind pericolele majore necesar în temeiul alin. (1) lit. e) . Politica generală de prevenire a accidentelor majore a unui operator al unei sonde, dacă nu a fost transmisă anterior, se transmite împreună cu notificarea privind operațiunile la sondă care se transmite în temeiul alin. (1) lit. h) .

(3) Notificarea privind proiectarea necesară în temeiul alin. (1) lit. c) este transmisă autorității competente în termenul stabilit de către aceasta înainte de prezentarea prevăzută a raportului privind pericolele majore pentru operațiunea planificată. Autoritatea competentă răspunde notificării privind proiectarea prin comentarii de care se ține seama în raportul privind pericolele majore.

(4) În cazul în care o instalație de exploatare existentă urmează să pătrundă în zonele offshore aflate sub jurisdicția României sau să le părăsească, operatorul notifică autoritatea competentă în scris înainte de data la care se prevede ca instalația de exploatare să pătrundă sau să le părăsească.

(5) Notificarea privind mutarea necesară în temeiul alin. (1) lit. j) se transmite autorității competente într-un stadiu suficient de timpuriu al evoluției propuse, pentru a permite operatorului să ia în considerare eventualele probleme semnalate de autoritatea competentă în cursul pregătirii raportului privind pericolele majore.

(6) În cazul în care există o modificare substanțială care afectează notificarea privind proiectarea sau mutarea înainte de transmiterea raportului privind pericolele majore, autoritatea competentă este informată cât mai curând posibil în legătură cu modificarea respectivă.

(7) Raportul privind pericolele majore necesar în temeiul alin. (1) lit. e) este înaintat autorității competente într-un termen stabilit de autoritatea competentă, care este anterior datei estimate pentru începerea operațiunilor.

Capitolul XI — Raportul privind pericolele majore asociate cu o instalație de exploatare

Articolul 11

(1) Operatorul are obligația de a elabora un raport privind pericolele majore referitor la o instalație de exploatare, care se transmite autorității competente. Raportul va cuprinde informațiile menționate în anexa nr. 1 părțile II și V și este actualizat dacă este cazul sau atunci când acest lucru este solicitat de autoritatea competentă, pe criterii obiective și nediscriminatorii și justificat în scris.

(2) Reprezentanții lucrătorilor sunt consultați în etapele relevante în cursul pregătirii raportului privind pericolele majore referitor la o instalație de exploatare prin organizarea de acțiuni de identificare a pericolelor și evaluare a riscurilor (ateliere de lucru pe grupuri de lucrători, ședințe de analiză a aspectelor identificate etc.) și sunt oferite probe în acest sens (rapoarte de ședință ce includ și semnăturile participanților, înregistrări privind remedierea sau atenuarea deficiențelor identificate etc.), în conformitate cu anexa nr. 1 partea II pct. 3 .

(3) Raportul privind pericolele majore referitor la o instalație de exploatare poate fi pregătit în legătură cu un grup de instalații care fac obiectul acordului autorității competente.

(4) În cazul în care sunt necesare informații suplimentare în vederea acceptării unui raport privind pericolele majore, la cererea scrisă și justificată pe criterii nediscriminatorii și obiective a autorității competente, operatorul furnizează aceste informații și efectuează modificările necesare în raportul privind pericolele majore.

(5) În cazul în care urmează să se facă modificări la instalația de exploatare care duc la o modificare substanțială sau este prevăzută dezasamblarea unei instalații fixe de exploatare, operatorul pregătește un raport modificat privind pericolele majore, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) în termenul stabilit de autoritatea competentă, conform anexei nr. 1 partea VI .

(6) Modificările planificate sau, după caz, dezasamblarea instalațiilor pot fi inițiate numai după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind pericolele majore referitor la instalația de exploatare.

(7) La cererea scrisă și justificată pe criterii nediscriminatorii și obiective a autorității competente sau la cel mult 5 ani, operatorul are obligația de a revizui raportul privind pericolele majore referitor la o instalație de exploatare. Rezultatele reexaminării sunt transmise autorității competente printr-un raport privind pericolele majore actualizat.

Capitolul XII — Raportul privind pericolele majore referitor la o instalație neproductivă

Articolul 12

(1) Proprietarul pregătește un raport privind pericolele majore referitor la o instalație neproductivă, care se transmite autorității competente prin intermediul operatorului. Raportul respectiv cuprinde informațiile menționate în anexa nr. 1 părțile III și V și este actualizat dacă este cazul sau atunci când acest lucru este solicitat în scris și justificat pe criterii nediscriminatorii și obiective de autoritatea competentă.

(2) Reprezentanții lucrătorilor sunt consultați în cursul etapelor relevante ale pregătirii raportului privind pericolele majore referitor la o instalație neproductivă prin organizarea de acțiuni de identificare a pericolelor (ateliere de lucru pe grupuri de lucrători, ședințe de analiză a aspectelor identificate etc.) și sunt oferite probe în acest sens (rapoarte de ședință ce includ și semnăturile participanților, înregistrări privind remedierea sau atenuarea deficiențelor identificate etc.), în conformitate cu anexa nr. 1 partea III pct. 2 .

(3) În cazul în care sunt necesare informații suplimentare în vederea acceptării unui raport privind pericolele majore ce privesc instalațiile neproductive, autoritatea competentă solicită proprietarului, în scris și justificat, pe criterii nediscriminatorii și obiective, informațiile necesare, iar acesta efectuează modificările necesare în raportul privind pericolele majore.

(4) În cazul în care urmează să se facă modificări la instalația neproductivă, care ar duce la o modificare substanțială, sau este prevăzută dezasamblarea unei instalații fixe neproductive, proprietarul pregătește un raport modificat privind pericolele majore, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) în termenul stabilit de autoritatea competentă, în conformitate cu anexa nr. 1 partea VI pct. 1-3 .

(5) În cazul unei instalații fixe neproductive, modificările planificate nu sunt aplicate sau, după caz, dezafectarea nu începe decât după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind pericolele majore referitor la instalația fixă neproductivă.

(6) Modificările planificate la instalațiile mobile neproductive pot fi inițiate numai după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind pericolele majore referitor la instalația mobilă neproductivă.

(7) La cererea scrisă și justificată pe criterii nediscriminatorii și obiective a autorității competente sau la cel mult 5 ani, proprietarul are obligația de a revizui raportul privind pericolele majore referitor la o instalație neproductivă. Rezultatele reexaminării sunt notificate de către operator autorității competente printr-un raport privind pericolele majore actualizat.

Capitolul XIII — Planul intern de intervenție în caz de urgență

Articolul 13

(1) Operatorii sau proprietarii, după caz, au obligația de a elabora planuri interne de intervenție în caz de urgență, care se transmit în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. g) și se actualizează la solicitarea autorității competente. Planurile se pregătesc în conformitate cu art. 27 , ținând seama de evaluarea riscului de accident major efectuată pe parcursul pregătirii celui mai recent raport privind pericolele majore. Planul intern de intervenție în caz de urgență include o analiză a eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de țiței. Analiza este fundamentată pe baza celui mai rău scenariu de deversare accidentală de țiței.

(1¹) Cantitatea maximă de țiței ce se poate deversa în mare accidental, calculată/estimată conform celui mai rău scenariu, se consideră astfel:

a) în cazul unei instalații de producție, cantitatea maximă ce se poate deversa în mare accidental se calculează ca suma între:

(i) capacitatea maximă a tancurilor de depozitare a țițeiului și a liniilor de flux de pe instalație; volumele liniilor de flux pot fi estimate;

(ii) volumul de țiței calculat a se scurge din orice conductă conectată la instalație, luând în considerare timpul de închidere, efectul presiunii hidrostatice, gravitației, forțele de frecare de pereții conductei și alți factori; și

(iii) volumul zilnic de producție țiței asociat unei manifestări eruptive necontrolate la sonda cu cea mai mare capacitate de pe instalație; pentru determinarea ratei zilnice de deversare, operatorul trebuie să ia în considerare caracteristicile rezervorului, mărimea tubingului de producție și datele istorice privind presiunile și producția rezervorului/zăcământului; scenariul trebuie să evidențieze modalitățile de intervenție în condițiile în care sonda erupe necontrolat timp de 30 de zile;

b) în cazul operațiunilor de săpare a sondelor de explorare sau de dezvoltare, dimensiunea celui mai rău caz de deversare accidentală de țiței o reprezintă volumul zilnic potențial a se deversa în mare ca urmare a unei manifestări eruptive necontrolate; pentru determinarea ratei zilnice de deversare trebuie luate în considerare caracteristicile cunoscute ale rezervorului (zăcământului); dacă aceste caracteristici sunt necunoscute, se vor lua în considerare caracteristicile oricărui rezervor (zăcământ) similar din zonă, cu explicația de rigoare pentru alegerea lui; scenariul trebuie să evidențieze metodele și măsurile de intervenție în cazul unei erupții necontrolate din sondă pe durata a 30 de zile.

(2) În situația efectuării de operațiuni la sondă pe o instalație mobilă neproductivă, planul intern de intervenție în caz de urgență pentru instalație ține seama de evaluarea riscului, efectuată pe parcursul pregătirii notificării privind operațiunile la sondă care se transmite autorității competente.

(3) În situația modificării planului intern de intervenție în caz de urgență, din cauza caracteristicilor speciale legate de natura sau locul în care se află sonda, operatorul sondei transmite autorității competente planul intern de intervenție în caz de urgență modificat sau o descriere adecvată a acestuia, pentru a completa notificarea relevantă privind operațiunile la sondă.

(4) În situația în care se efectuează operațiuni combinate la o instalație neproductivă, planul intern de intervenție în caz de urgență este modificat pentru a acoperi operațiunile combinate și este transmis autorității competente pentru a completa notificarea relevantă privind operațiunile combinate.

(5) Planul de urgență pentru prevenire și intervenție în caz de poluare marină cu hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare al instalației petroliere de producție/neproductivă, întocmit conform cerințelor art. 5 din Planul național de pregătire , răspuns și cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.593/2002 , cu modificările ulterioare, este parte integrantă a planului intern de intervenție în caz de urgență.

Capitolul XIV — Notificarea și informațiile privind operațiunile la sondă

Articolul 14

(1) Operatorul unei sonde pregătește notificarea care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) autorității competente. Respectiva notificare se transmite în termenul stabilit de autoritatea competentă înainte de începerea operațiunii la sondă. Respectiva notificare privind operațiunile la sondă include informații referitoare la proiectarea sondei și la operațiunile la sondă propuse, în conformitate cu anexa nr. 1 partea IV . Aceasta include o analiză a eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de petrol.

(2) Autoritatea competentă analizează notificarea și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare înainte de începerea operațiunilor la sondă, inclusiv interzicerea începerii operațiunii.

(3) Operatorul sondei implică un organism independent de verificare acreditat de ANRM în planificarea și verificarea proiectului sondei, precum și în pregătirea modificării substanțiale a notificării privind operațiunile la sondă transmise în temeiul art. 16 alin. (4) lit. b) și informează imediat autoritatea competentă în legătură cu orice modificare substanțială a notificării privind operațiunile la sondă transmise. Autoritatea competentă analizează aceste modificări și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare.

(4) Operatorul sondei prezintă rapoarte privind operațiunile la sondă autorității competente în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa nr. 2 . Acestea sunt transmise săptămânal, începând cu data începerii operațiunilor la sondă sau la intervalele specificate de autoritatea competentă.

Capitolul XV — Notificarea privind operațiunile combinate

Articolul 15

(1) Operatorii și proprietarii implicați într-o operațiune combinată pregătesc împreună notificarea, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. i) . Notificarea conține informațiile specificate în anexa nr. 1 partea VII . Unul dintre operatorii respectivi transmite notificarea privind operațiunile combinate autorității competente. Notificarea este transmisă în termenul stabilit de autoritatea competentă înainte de începerea operațiunilor combinate.

(2) Autoritatea competentă analizează notificarea și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare înainte de începerea operațiunilor combinate, inclusiv interzicerea începerii operațiunii.

(3) Operatorul care a transmis notificarea informează, fără întârziere, autoritatea competentă în legătură cu orice modificare substanțială a notificării transmise. Autoritatea competentă analizează aceste modificări și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare.

Capitolul XVI — Verificarea independentă

Articolul 16

(1) Operatorii și proprietarii stabilesc sisteme de verificare independentă și pregătesc o descriere a sistemelor respective, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) și se include în sistemul de gestionare a siguranței și a mediului transmis în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) . Descrierea conține informațiile specificate în anexa nr. 1 partea V .

(2) Rezultatele verificării independente nu aduc atingere răspunderii pe care o are operatorul sau proprietarul pentru funcționarea corectă și în condiții de siguranță a echipamentului și a sistemelor în curs de verificare.

(3) Selectarea organismului independent de verificare, precum și formatul sistemului de verificare respectă criteriile din anexa nr. 5 .

(4) Sistemele de verificare de către organisme independente se instituie:

a) în ceea ce privește instalațiile, pentru a oferi o asigurare independentă că elementele critice de siguranță și de mediu identificate în evaluarea riscului pentru instalație, astfel cum sunt descrise în raportul privind pericolele majore, sunt adecvate și că programul de examinare și testare a elementelor critice de siguranță și de mediu este adecvat, actualizat și funcționează după plan;

b) în ceea ce privește notificările privind operațiunile la sondă, pentru a oferi o asigurare independentă că proiectarea sondei și măsurile de control privind sonda sunt adecvate condițiilor prevăzute de funcționare a acesteia în orice situație.

(5) Operatorii și proprietarii răspund și întreprind acțiunile corespunzătoare pe baza consilierii organismului independent de verificare.

(6) Operatorii și proprietarii au obligația să pună la dispoziția autorității competente consilierea primită de la organismul independent de verificare în conformitate cu alin. (4) lit. a) , precum și dovezile privind acțiunile întreprinse în urma consilierii respective. Dovezile se vor păstra de operator sau proprietar pentru o perioadă de 6 luni de la finalizarea operațiunilor petroliere offshore pe care le vizează.

(7) Operatorii se asigură că observațiile și constatările organismelor independente de verificare, atât ale examinatorului de sondă independent acreditat de către ANRM, cât și ale organismului independent de verificare a instalației, în conformitate cu alin. (4) lit. b) , și acțiunile întreprinse în urma acestor constatări și observații sunt prezentate în notificarea privind operațiunile la sondă pregătită în conformitate cu art. 14 .

(8) În cazul instalațiilor de exploatare, sistemul de verificare este introdus înaintea finalizării proiectării acestora. În cazul unei instalații neproductive, sistemul este introdus înainte de începerea operațiunilor în zona offshore.

Capitolul XVII — Prerogativele autorității competente în ceea ce privește operațiunile de pe instalații

Articolul 17

Autoritatea competentă are următoarele prerogative:

a) să interzică, pe baza unei decizii scrise justificate pe criterii nediscriminatorii și obiective, exploatarea sau începerea operațiunilor la oricare instalație sau la oricare infrastructură conectată la aceasta în cazul în care măsurile propuse în raportul privind pericolele majore pentru prevenirea sau limitarea consecințelor accidentelor majore ori în notificările privind operațiunile la sondă sau privind operațiuni combinate transmise în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) sau i) , după caz, sunt considerate insuficiente pentru a respecta cerințele prezentei legi;

b) în situații excepționale, precum și în cazul în care aceasta consideră că siguranța personalului și protecția mediului nu sunt puse în pericol, să reducă intervalul de timp cuprins între momentul prezentării raportului privind pericolele majore sau a altor documente care se transmit în temeiul art. 10 și momentul începerii operațiunilor;

c) să solicite operatorului să ia măsurile proporționale pe care autoritatea competentă le consideră necesare pentru a asigura respectarea art. 3 alin. (1) ;

d) în cazul în care se aplică art. 6 alin. (4) , să ia măsurile corespunzătoare pentru a menține siguranța continuă a operațiunilor;

e) să solicite îmbunătățiri și, dacă este necesar, să interzică continuarea exploatării oricărei instalații sau a oricărei părți sau infrastructuri conectate la aceasta, în cazul în care rezultatul unei inspecții, al unei constatări în temeiul art. 6 alin. (4) , al unei reexaminări periodice a raportului privind pericolele majore transmis în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) sau al modificărilor aduse notificărilor transmise în temeiul art. 10 indică faptul că cerințele menționate în prezenta lege nu sunt respectate sau că există preocupări justificate cu privire la siguranța operațiunilor petroliere offshore sau a instalațiilor.

Capitolul XVIII — Prevenirea accidentelor majore de către operatori și proprietari

Articolul 18

(1) Autoritatea competentă solicită operatorilor și proprietarilor să pregătească un document prin care aceștia au obligația de a implementa politica generală de prevenire a accidentelor majore în cadrul operațiunilor petroliere offshore organizate de aceștia, inclusiv prin aplicarea unor modalități corespunzătoare de monitorizare în vederea asigurării eficacității politicii respective. Documentul conține informațiile specificate în anexa nr. I partea VIII .

(2) Politica generală de prevenire a accidentelor majore ține seama de responsabilitatea primară a operatorilor pentru, între altele, controlul riscurilor de producere a unui accident major, care sunt rezultatul operațiunilor lor și față de îmbunătățirea continuă a controlului respectivelor riscuri pentru a asigura un nivel ridicat de protecție în orice moment.

(3) Operatorii și proprietarii întocmesc un document în care descriu sistemul lor de gestionare a siguranței și a mediului, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) . Documentul respectiv include descrierea următoarelor elemente:

a) modalitățile de organizare privind controlul pericolelor majore;

b) modalitățile pentru pregătirea și prezentarea rapoartelor privind pericolele majore și a celorlalte documente, după caz, în temeiul prezentei legi; și

c) sistemele de verificare independente stabilite în temeiul art. 16 .

(4) Autoritatea competentă asigură cadrul necesar pentru consultarea tripartită eficientă, conform art. 6 alin. (9) . După caz, angajamentul unui operator și al unui proprietar față de aceste mecanisme poate fi evidențiat în politica generală de prevenire a accidentelor majore.

(5) Politica generală de prevenire a accidentelor majore și sistemele de gestionare în materie de siguranță și de mediu sunt pregătite în conformitate cu anexa nr. 1 părțile VIII și IX și cu anexa nr. 4 . Se aplică următoarele condiții:

a) politica generală de prevenire a accidentelor majore este în formă scrisă și stabilește obiectivele generale și mecanismele de control al riscurilor de accidente majore, precum și modul în care respectivele obiective vor fi atinse și modul în care respectivele mecanisme vor fi puse în aplicare la nivel organizațional;

b) sistemul de gestionare a siguranței și a mediului este integrat în sistemul de gestionare general al operatorului sau al proprietarului și include structura organizațională, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele în vederea stabilirii și punerii în aplicare a politicii generale de prevenire a accidentelor majore.

(6) Operatorii și proprietarii pregătesc și mențin un inventar complet de echipamente de intervenție în caz de urgență relevant pentru operațiunile lor petroliere offshore.

(7) Guvernul se asigură că operatorii și proprietarii, în consultare cu autoritatea competentă și folosind schimburile de cunoștințe, informații și experiențe prevăzute la art. 26 alin. (1) , pregătesc și revizuiesc standarde și ghiduri privind cea mai bună practică în raport cu controlul pericolelor majore pe durata ciclului de viață al proiectării și efectuării operațiunilor petroliere offshore și că respectă cel puțin prezentarea generală din anexa nr. 6 .

(8) Operatorii și proprietarii se asigură că documentul privind politica lor generală de prevenire a accidentelor majore menționat la alin. (1) include, totodată, instalațiile de producție și instalațiile neproductive ale acestora, situate în afara Uniunii Europene.

(9) În cazul în care o activitate desfășurată de un operator sau de un proprietar prezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau crește semnificativ riscul unui accident major, operatorul sau proprietarul ia măsurile adecvate care pot include, dacă este necesar, suspendarea activității relevante până când pericolul sau riscul este controlat corespunzător. În cazul în care se iau aceste măsuri, operatorul sau proprietarul notifică autoritatea competentă fără întârziere și în maximum 24 de ore de la luarea măsurilor respective.

(10) Operatorii și proprietarii iau măsurile adecvate pentru utilizarea mijloacelor tehnice sau a procedurilor adecvate în vederea promovării fiabilității culegerii și înregistrării de date relevante și a prevenirii posibilelor manipulări ale acestora.

Capitolul XIX — Operațiuni petroliere offshore efectuate în afara Uniunii Europene

Articolul 19

(1) Societățile înregistrate pe teritoriul României, care efectuează direct sau prin filiale operațiuni petroliere offshore în afara Uniunii Europene ca titular de acord petrolier sau ca operatori, au obligația de a raporta autorității competente circumstanțele oricărui accident major în care au fost implicate.

(2) În solicitarea de raport în temeiul alin. (1) , autoritatea competentă specifică detaliile informațiilor cerute. Schimbul de rapoarte de acest tip se desfășoară în conformitate cu art. 26 alin. (1) .

Capitolul XX — Asigurarea respectării cadrului de reglementare pentru prevenirea accidentelor majore

Articolul 20

(1) Operatorii și proprietarii respectă măsurile stabilite în raportul privind pericolele majore și în planurile menționate în notificarea privind operațiunile la sondă și în notificarea privind operațiunile combinate, transmise în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) , h) și, respectiv, lit. i) .

(2) Operatorii și proprietarii asigură autorității competente sau persoanelor care acționează sub conducerea autorității competente transportul către și dinspre o instalație sau navă asociată cu operațiunile petroliere offshore, inclusiv transportul echipamentelor acestora, în orice moment rezonabil, precum și cazarea, masa și alte mijloace de subzistență aferente vizitei lor la instalații în scopul facilitării supravegherii de către autoritatea competentă, inclusiv al efectuării de inspecții, investigații și al verificării aplicării corespunzătoare a prezentei legi.

(3) Autoritatea competentă elaborează planuri anuale în vederea supravegherii eficiente, inclusiv prin inspecții, a pericolelor majore, pe baza gestionării riscului și acordând o atenție deosebită respectării raportului privind pericolele majore și celorlalte documente prezentate în temeiul art. 10 . Eficacitatea planurilor este reexaminată periodic, iar autoritatea competentă ia orice măsuri necesare pentru a le îmbunătăți, cu consultarea prealabilă a titularilor de acord petrolier, operatorilor și proprietarilor.

Capitolul XXI — Raportarea confidențială referitoare la preocupările în materie de siguranță

Articolul 21

(1) Autoritatea competentă stabilește mecanisme:

a) pentru raportarea confidențială referitoare la preocupările în materie de siguranță și de mediu legate de operațiunile petroliere offshore pe care le primește din orice sursă; precum și

b) pentru investigarea unor astfel de raportări, menținând în același timp anonimatul persoanelor în cauză.

(2) Operatorii și proprietarii comunică lucrătorilor proprii și contractorilor care au legătură cu operațiunea și lucrătorilor acestor contractori detaliile înțelegerilor naționale privind mecanismele prevăzute la alin. (1) și să se asigure că referințe la astfel de raportări confidențiale sunt incluse în notificări transmise către aceștia și în programele de instruire.

Capitolul XXII — Schimbul de informații

Articolul 22

Operatorii și proprietarii furnizează autorității competente cel puțin informațiile din anexa nr. 9 .

Capitolul XXIII — Transparența

Articolul 23

Autoritatea competentă pune la dispoziția publicului informațiile menționate în anexa nr. 9 .

Capitolul XXIV — Raportarea privind siguranța și impactul asupra mediului

Articolul 24

(1) Autoritatea competentă prezintă un raport anual Comisiei Europene care conține informațiile specificate în anexa nr. 9 pct. 3 .

(2) Schimbul de informații în conformitate cu art. 22 și publicarea informațiilor în conformitate cu art. 23 se realizează de către autoritatea competentă.

Capitolul XXV — Investigația în urma unui accident major

Articolul 25

(1) Autoritatea competentă asigură investigarea amănunțită a accidentelor majore, inclusiv inspecții și măsuri de constrângere, împreună cu alte autorități cu atribuții legale în acest sens, fiecare în zona sa de competență.

(2) Autoritatea competentă pune la dispoziția Comisiei Europene un rezumat al constatărilor elaborate în conformitate cu alin. (1) , fie la terminarea investigațiilor, fie la finalizarea procedurilor legale, în funcție de context. Autoritatea competentă publică versiunea neconfidențială a constatărilor.

(3) Autoritatea competentă pune în aplicare orice recomandări rezultate în urma investigației prevăzute la alin. (1) care țin de competența sa.

Capitolul XXVI — Cooperarea autorității competente cu autorități competente din alte state membre ale Uniunii Europene

Articolul 26

(1) Autoritatea competentă desfășoară un schimb periodic și reciproc de cunoștințe, informații și experiență cu alte autorități competente, prin intermediul Grupului autorităților offshore ale Uniunii Europene în materie de petrol și gaze, și participă la consultări referitoare la implementarea legislației naționale și ale Uniunii Europene cu industria de profil, alte părți interesate și Comisia Europeană.

(2) Cunoștințele, informațiile și experiența care fac obiectul schimbului în temeiul alin. (1) privesc, în special, modul în care sunt puse în aplicare măsurile privind gestionarea riscurilor, prevenirea accidentelor majore, verificarea respectării legislației și intervenția în caz de urgență care ține de operațiunile petroliere offshore efectuate la nivel național, precum și unde este cazul în afara Uniunii Europene.

(3) Autoritatea competentă participă la stabilirea unor priorități comune clare pentru pregătirea și actualizarea standardelor și a ghidurilor, cu scopul de a identifica și de a facilita punerea în aplicare și aplicarea consecventă a celor mai bune practici privind operațiunile petroliere offshore.

(4) Până la 1 septembrie 2016, autoritatea competentă notifică Comisiei Europene măsurile naționale instituite cu privire la accesul la cunoștințe, active și resurse de specialitate, inclusiv acordurile formale în conformitate cu art. 8 alin. (9) .

Capitolul XXVII — Cerințele privind planurile interne de intervenție în caz de urgență

Articolul 27

(1) Planurile interne de intervenție în caz de urgență care se pregătesc de către operator sau proprietar în conformitate cu art. 13 și care se transmit în temeiul art. 10 alin. (1) lit. g) sunt:

a) puse în practică fără întârziere, pentru a interveni în cazul oricărui accident major sau în cazul unei situații în care există riscuri iminente de accident major; și

b) corelate cu planul extern de intervenție în caz de urgență menționat la art. 28 .

(2) Operatorul și proprietarul mențin la zi echipamentele și expertiza relevante pentru planul intern de intervenție în caz de urgență, pentru ca acestea să fie disponibile în orice moment și, în funcție de necesități, să fie puse la dispoziția autorității competente și autorităților responsabile pentru executarea planului extern de intervenție în caz de urgență în care se aplică planul intern de intervenție în caz de urgență.

(3) Planul intern de intervenție în caz de urgență este elaborat în conformitate cu anexa nr. 1 partea X și este actualizat în urma oricărei modificări substanțiale aduse raportului privind pericolele majore sau notificărilor prezentate în temeiul art. 10 . Orice astfel de actualizări sunt comunicate autorității competente în temeiul art. 10 alin. (1) lit. g) și notificate autorității sau autorităților responsabile pentru pregătirea planurilor externe de intervenție în caz de urgență în zona vizată.

(4) Planul intern de intervenție în caz de urgență este integrat altor măsuri privind protecția și salvarea personalului de pe instalația avariată, astfel încât să se asigure o șansă ridicată de siguranță personală și supraviețuire.

Capitolul XXVIII — Planurile externe de intervenție în caz de urgență și capacitatea de pregătire în situații de urgență

Articolul 28

(1) Autoritățile responsabile la nivel național pregătesc planuri externe de intervenție în caz de urgență referitoare la toate instalațiile petroliere offshore sau la infrastructura conectată și la zonele potențial afectate aflate sub jurisdicția României. Structura-cadru a planului extern de intervenție în caz de urgență se va aproba prin hotărâre a Guvernului și va conține minimum informațiile prevăzute în anexa nr. 7 .

(2) Planurile externe de intervenție în caz de urgență sunt elaborate în cooperare cu operatorii și cu proprietarii relevanți și, dacă este cazul, cu titularii acordurilor petroliere și autoritatea competentă și țin seama de versiunile cele mai recente ale planurilor interne de intervenție în caz de urgență privind instalațiile sau infrastructura conectată, existente sau prevăzute în zona care face obiectul planului extern de intervenție în caz de urgență.

(3) Planurile externe de intervenție în caz de urgență vor fi elaborate în conformitate cu hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1) și vor fi puse la dispoziția Comisiei Europene, altor state membre potențial afectate și publicului de către autoritatea competentă. Atunci când se pun la dispoziție planurile externe de intervenție în caz de urgență, informațiile divulgate nu trebuie să prezinte riscuri pentru siguranța și securitatea instalațiilor petroliere offshore și pentru exploatarea acestora și nu lezează interesele economice naționale sau siguranța personală a funcționarilor statului.

(4) Autoritatea competentă ia măsurile adecvate, în colaborare cu alte autorități naționale cu atribuții și cu consultarea autorităților competente din alte state membre, pentru a atinge un nivel ridicat de compatibilitate și interoperabilitate a echipamentelor de intervenție și a expertizei între toate statele membre riverane Mării Negre și, dacă este cazul, din afara acesteia. Se încurajează industria de profil să elaboreze echipamente de intervenție și servicii subcontractate compatibile și interoperabile pe tot cuprinsul regiunii geografice.

(5) Autoritatea competentă păstrează evidențe ale echipamentelor și serviciilor de intervenție în caz de urgență în conformitate cu anexa nr. 8 pct. 1 și le pune la dispoziția celorlalte state membre potențial afectate și Comisiei Europene și, pe bază de reciprocitate, țărilor terțe învecinate.

(6) Operatorii și proprietarii își testează periodic propria capacitate de pregătire în vederea unei intervenții eficiente în cazul accidentelor majore petroliere offshore, în strânsă cooperare cu autoritățile responsabile.

(7) Autoritatea competentă elaborează scenarii de cooperare pentru cazuri de urgență. Scenariile respective sunt evaluate periodic și actualizate în funcție de necesități.

Capitolul XXIX — Intervenția în caz de urgență

Articolul 29

(1) Operatorul sau, dacă este cazul, proprietarul notifică imediat autorităților responsabile, inclusiv autorității competente, un accident major sau o situație care prezintă un risc iminent de accident major. Notificarea respectivă descrie împrejurările, inclusiv, dacă este posibil, originea, impactul probabil asupra mediului și potențialele consecințe majore.

(2) În cazul unui accident major, operatorul sau proprietarul ia toate măsurile adecvate pentru a preveni extinderea sa și pentru a-i limita consecințele. Autoritățile competente pot asista operatorul sau proprietarul, după caz, inclusiv prin furnizarea de resurse suplimentare stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(3) În cazul unei poluări marine majore sau chiar medie pe cale să devină majoră, se activează Planul național de pregătire, răspuns și cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare, în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.593/2002 privind aprobarea Planului național de pregătire, răspuns și cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare, cu modificările ulterioare. În cadrul aplicării prevederilor Planului național de pregătire, răspuns și cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare, coordonarea operațiunilor de intervenție efectuate de forțele componente ale Diviziei Operațiuni Maritime pentru răspuns la o astfel de poluare se face de către Autoritatea Navală Română.

(4) În cursul intervenției de urgență, autoritățile responsabile colectează informațiile necesare în vederea unei investigații aprofundate în temeiul art. 25 alin. (1) .

Capitolul XXX — Capacitatea transfrontalieră de pregătire și intervenție în caz de urgență a statelor membre în a căror jurisdicție se efectuează operațiuni petroliere offshore

Articolul 30

(1) În cazul în care autoritatea competentă consideră că un risc major aferent unei operațiuni petroliere offshore care urmează să aibă loc sub jurisdicția României este de natură să aibă efecte semnificative asupra mediului dintr-un alt stat membru, aceasta, înainte de demararea operațiunii, transmite informațiile relevante autorității competente din statul membru potențial afectat și depune toate eforturile, împreună cu autoritatea competentă a statului membru potențial afectat, pentru adoptarea unor măsuri de prevenire a daunelor. Atunci când consideră teritoriul României potențial afectat, autoritatea competentă solicită autorității competente din statul sub jurisdicția căruia urmează să aibă loc operațiunea petrolieră offshore să îi transmită toate informațiile relevante. Autoritatea competentă evaluează împreună cu autoritățile competente din celelalte state membre, după caz, eficacitatea măsurilor, fără a aduce atingere funcțiilor de reglementare ale autorității competente în a cărei jurisdicție ar avea loc operația în cauză în temeiul art. 8 alin. (1) lit. a)-c) .

(2) În cadrul planurilor interne și externe de intervenție în caz de urgență se ține cont de riscurile majore identificate în conformitate cu alin. (1) , pentru a facilita o intervenție comună eficientă în caz de accident major.

(3) În cazul în care există un risc ca efectele transfrontaliere previzibile ale accidentelor majore să afecteze țări terțe, autoritatea competentă pune la dispoziția țărilor terțe informații, pe bază de reciprocitate.

(4) Autoritatea competentă cooperează cu autoritățile celorlalte state membre în vederea coordonării măsurilor referitoare la zone din afara Uniunii Europene pentru a preveni efectele negative potențiale cauzate de operațiunile petroliere offshore.

(5) Autoritatea națională responsabilă pentru domeniul naval realizează testarea periodică a capacității de pregătire în vederea unei intervenții eficiente în cazul accidentelor majore, cooperând cu autoritățile statelor membre potențial afectate, agențiile relevante ale Uniunii Europene și, pe bază de reciprocitate, cu autoritățile țărilor terțe potențial afectate.

(6) În cazul unui accident major sau al unei amenințări iminente legate de acesta care produce sau poate produce efecte transfrontaliere, autoritatea competentă informează fără întârziere Comisia Europeană și autoritățile din statele membre sau țările terțe care pot fi afectate de situație și furnizează continuu informații relevante pentru o intervenție eficace în caz de urgență.

Capitolul XXXI — Abordarea coordonată în vederea siguranței operațiunilor petroliere offshore la nivel internațional

Articolul 31

În activitatea sa, autoritatea competentă va coopera cu autoritățile din țările membre și cele din țările terțe învecinate pentru a promova măsuri preventive și planuri regionale de intervenție comună în caz de urgență. Se vor lua în considerare în legislația națională standardele de siguranță promovate de Comisia Europeană și de statele membre.

Capitolul XXXII — Contravenții și sancțiuni

Articolul 32

Constituie contravenții nerespectarea de către titularul acordului petrolier/operator a obligațiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) , (3) și (5) , art. 6 alin. (1) și (6) , art. 10 , art. 11 alin. (1) , (4) , (5) și (7) , art. 12 alin. (1) și (7) , art. 13 alin. (1) , (3) și (4) , art. 14 alin. (1) și (3) , art. 15 alin. (1) și (3) , art. 16 alin. (1) , art. 18 alin. (1) și (3) , art. 19 alin. (1) , art. 27 alin. (1) lit. a) , alin. (2) și (3) , art. 28 alin. (6) și art. 29 alin. (1) și (2) .

Articolul 33

(1) Contravențiile prevăzute la art. 32 se sancționează astfel:

a) cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 10 , art. 11 alin. (4) , art. 13 alin. (3) și (4) , art. 18 alin. (3) și art. 19 alin. (1) ;

b) prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (1) , (5) și (7) , art. 12 alin. (1) și (7) , art. 13 alin. (1) , art. 14 alin. (1) și (3) , art. 15 alin. (1) și (3) , art. 16 alin. (1) , art. 27 alin. (1) lit. a) , alin. (2) și (3) , art. 28 alin. (6) și art. 29 alin. (1) ;

c) prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, cu amendă de la 150.000 lei la 200.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) și (3) , art. 18 alin. (1) și art. 29 alin. (2) ;

d) prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, cu amendă de la 200.000 lei la 250.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (5) și art. 6 alin. (1) și (6) .

(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(3) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor, precum și notificarea autorității competente se realizează de către autoritățile naționale responsabile de siguranța operațiunilor petroliere offshore, după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) și (3) , art. 27 alin. (1) lit. a) , art. 28 alin. (6) și art. 29 alin. (1) și (2) , de către personalul împuternicit al autorității naționale responsabile în domeniul naval, respectiv Ministerul Transporturilor, direct sau prin structurile aflate în subordonare/coordonare cu atribuții legale în acest domeniu;

b) nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) , de către personalul împuternicit al autorității semnatare a acordurilor petroliere, ANRM;

c) nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (5) , art. 6 alin. (6) , art. 10 , art. 11 alin. (1) , (4) , (5) și (7) , art. 12 alin. (1) și (7) , art. 13 alin. (1) , (3) și (4) , art. 14 alin. (1) și (3) , art. 15 alin. (1) și (3) , art. 16 alin. (1) , art. 18 alin. (1) și (3) și art. 19 alin. (1) , de către personalul împuternicit al autorității competente.

Articolul 34

Contravențiilor prevăzute la art. 32 le sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul XXXIII — Modificarea lit. b) a pct. 13 al privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului

Articolul 35

La articolul 2 punctul 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, aprobată prin Legea nr. 19/2008 , cu modificările și completările ulterioare, litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:b) prejudiciul asupra apelor - orice prejudiciu care are efecte negative grave: (i) asupra stării ecologice, chimice sau cantitative sau asupra potențialului ecologic al apelor în cauză, astfel cum au fost definite de Legea nr. 107/1996 , cu modificările și completările ulterioare, cu excepția efectelor negative pentru care se aplică art. 27 din legea respectivă; sau (ii) asupra stării ecologice a apelor marine în cauză, astfel cum au fost definite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2011 , cu modificările ulterioare, în măsura în care aspectele speciale privind starea ecologică a mediului marin nu fac deja obiectul Legii nr. 107/1996 , cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul XXXIV — Dispoziții tranzitorii

Articolul 36

În ceea ce privește proprietarii, operatorii de instalații de producție planificate și operatorii care planifică sau execută operațiuni la sondă, Guvernul aplică actele cu putere de lege și actele administrative relevante adoptate până la 1 septembrie 2016. În ceea ce privește instalațiile existente, Guvernul aplică actele cu putere de lege și actele administrative relevante de la data fixată pentru reexaminarea documentației de evaluare a riscurilor, nu mai târziu de 19 iulie 2018.

Articolul 37

În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, autoritatea competentă va elabora normele de aplicare a acesteia, pe care le va supune aprobării Guvernului.

Capitolul XXXV — Anexe

Articolul 38

Anexele nr. 1-10 fac parte integrantă din prezenta lege.