Legea 165/2016

(1) Prezenta lege are ca obiect stabilirea cerințelor minime necesare pentru prevenirea accidentelor majore și limitarea consecințelor unor astfel de accidente ce vizează operațiunile petroliere din zonele din Marea Neagră aflate sub jurisdicția României, determinate conform principiilor dreptului internațional și convențiilor internaționale la care România a aderat, Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României, republicată, și oricăror altor acte normative aplicabile.

(2) Prezenta lege nu aduce atingere Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 , cu modificările ulterioare, Legii petrolului nr. 238/2004 , cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale și Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

(1) Operatorii au obligația să adopte toate măsurile corespunzătoare pentru prevenirea accidentelor majore în cadrul operațiunilor petroliere din zonele din Marea Neagră aflate sub jurisdicția României, să respecte cerințele prevăzute în legislația relevantă în vigoare, precum și reglementările emise și măsurile impuse de autoritatea competentă în conformitate cu prevederile legale aplicabile și procedurile interne relevante ale operatorului.

(2) Operatorii nu sunt eliberați de obligațiile reglementate la alin. (1) în cazul în care acțiunile sau omisiunile care au condus sau au contribuit la accidente majore aparțin contractorilor lor.

(3) În cazul unui accident major, operatorii au obligația să ia toate măsurile necesare pentru a limita efectele acestuia asupra sănătății umane și asupra mediului.

(4) Operatorii au obligația să se asigure că operațiunile petroliere offshore sunt efectuate în baza unei gestionări sistematice a riscurilor, astfel încât riscurile reziduale de accidente majore în cazul persoanelor, mediului și instalațiilor offshore să fie acceptabile.

(5) Operatorii au obligația să încheie cu autoritatea competentă un acord privind siguranța operațiunilor petroliere și să suporte cheltuielile pentru dezvoltarea capacității de prevenție și/sau de răspuns în cazul accidentelor majore, monitorizarea factorilor de mediu, know-how, expertize, legislație și studii de impact, transfer de tehnologie și perfecționare profesională, în sumă fixă anuală stabilită, după consultarea cu operatorii, prin ordin al președintelui autorității pe toată perioada acordului petrolier, necesare realizării atribuțiilor acesteia în îndeplinirea funcțiilor sale. Sumele aferente cheltuielilor se vor vira de către operatori până la data de 30 iunie a anului curent într-un cont distinct deschis de autoritatea competentă cu această destinație la Trezoreria Statului. Sumele necheltuite în timpul unui an contractual se reportează pentru anul următor, cu aceeași destinație.

(1) Deciziile privind încheierea sau transferarea acordurilor petroliere având ca obiect operațiuni petroliere offshore țin seama de capacitatea solicitantului de a respecta cerințele cu privire la executarea operațiunilor petroliere offshore, astfel cum este prevăzut în acordul petrolier, reglementat de legislația relevantă națională în vigoare și de legislația Uniunii Europene direct aplicabilă.

(2) În evaluarea capacității tehnice și financiare a solicitantului unui acord petrolier se ține cont de:

(3) Titularul acordului petrolier desemnează operatorul și stabilește atribuțiile acestuia și notifică în acest sens autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM.

(4) Procedurile de încheiere a acordului petrolier pentru operațiunile petroliere offshore se organizează astfel încât informațiile culese în urma explorării să poată fi luate în considerare de către autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, înainte de începerea exploatării.

(5) Abrogat.

(6) Evaluarea capacităților tehnice și financiare ale unui aplicant pentru un acord petrolier ține cont în mod deosebit de caracteristicile tuturor mediilor marine și costiere sensibile din punct de vedere ecologic, în special ale ecosistemelor care au un rol important pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, cum ar fi mlaștinile sărăturate, solul submarin de iarbă de mare, precum și zonelor marine protejate, precum ariile speciale de conservare în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011 , cu modificările și completările ulterioare, zonele speciale de protecție în sensul Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , cu modificările și completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările și completările ulterioare, și Hotărârii Guvernului nr. 1.143/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate, precum și zonele marine protejate în conformitate cu prevederile acordurilor internaționale la care Uniunea Europeană sau România este parte.

(7) Regimul fiscal pentru activitatea offshore este stabilit prin lege diferențiat față de activitatea onshore în vederea încurajării investițiilor și realizarea unui mediu investițional predictibil, competitiv și atractiv.

(1) Forajul unei sonde în scopul explorării printr-o instalație neproductivă începe numai după ce titularul de acord petrolier a desfășurat, din timp și în mod efectiv, procedurile de consultare a publicului în ceea ce privește posibilele efecte asupra mediului ale operațiunilor petroliere offshore planificate. Procedurile de consultare a publicului se desfășoară cu respectarea legislației Uniunii Europene de directă aplicare și, în special, a prevederilor Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

(2) În cazul în care consultarea publicului nu s-a desfășurat potrivit prevederilor alin. (1) , autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se asigură că următoarele obligații sunt îndeplinite:

(3) După examinarea observațiilor și a opiniilor exprimate de către public, autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, informează cu promptitudine publicul cu privire la deciziile adoptate și la motivele și considerentele pe care se bazează acestea, inclusiv informații despre procesul de consultare a publicului. Perioadele de timp pentru consultarea publicului se stabilesc în mod rezonabil, în fiecare etapă a consultării publice.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în ceea ce privește lucrările de explorare aprobate de ANRM înainte de 18 iulie 2013.

(1) Instalațiile de exploatare și infrastructură conectată sunt operate doar în perimetrele autorizate și numai de către operatori desemnați în acest scop, conform prevederilor art. 4 alin. (3) .

(2) Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, solicită titularului de acord petrolier să se asigure că operatorul are capacitatea de a respecta cerințele pentru operațiunile petroliere specifice din cadrul acordului petrolier.

(3) Pe întreaga durată a operațiunilor petroliere offshore autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, solicită titularului de acord petrolier să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că operatorul respectă cerințele și își îndeplinește funcțiile și responsabilitățile în temeiul prezentei legi.

(4) În cazul în care autoritatea competentă apreciază că operatorul nu mai are capacitatea de a respecta cerințele relevante în conformitate cu legislația în vigoare, notifică punctul său de vedere în acest sens autorității semnatare a acordurilor petroliere, ANRM.

(5) Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, ia act de sesizarea autorității competente și solicită titularului de acord petrolier remedierea situației într-un interval de timp agreat printr-o consultare între părți (ANRM-titular- Autoritatea Competentă pentru Reglementarea Operațiunilor Offshore la Marea Neagră), dar care să nu depășească termenul-limită de 90 de zile. În cazul neîndeplinirii responsabilităților până la sfârșitul acestui termen, ANRM va notifica în scris titularul acordului petrolier privind neîndeplinirea responsabilităților în cauză și va solicita desemnarea unui alt operator.

(6) Titularul va desemna un nou operator în cel mult 60 de zile de la data la care titularul a fost notificat de către autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, iar până la data la care operatorul nou-desemnat este aprobat de către autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, operațiunile petroliere offshore se efectuează cu operatorul existent.

(7) Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se asigură că nu sunt începute sau continuate operațiuni cu instalații de exploatare și neproductive până când raportul privind pericolele majore nu a fost acceptat de către autoritatea competentă în temeiul prezentei legi. Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se asigură că operațiunile la sondă sau operațiunile combinate nu încep sau nu continuă înainte ca raportul privind pericolele majore pentru instalațiile implicate să fi fost acceptat conform prezentei legi. Mai mult, astfel de operațiuni nu încep sau nu continuă până când nu a fost transmisă autorității competente o notificare referitoare la operațiuni la sondă sau o notificare privind operațiuni combinate, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) sau i) , ori dacă autoritatea competentă formulează obiecții cu privire la conținutul unei notificări.

(8) Operatorul asigură o zonă de siguranță în jurul unei instalații, în care navele au interdicția de a intra sau de a rămâne. Interdicția nu se aplică unei nave care intră sau care rămâne în zona de siguranță, dacă se află în una dintre următoarele situații:

(9) Prin ordin al autorității competente se instituie un mecanism pentru participarea efectivă la consultările tripartite între autoritatea competentă, operatori și proprietari, precum și reprezentanții lucrătorilor privind formularea standardelor și politicilor care se ocupă de prevenirea accidentelor majore.

(1) Autoritatea competentă acționează independent de politicile, de deciziile de reglementare sau de alte considerații care nu sunt legate de atribuțiile care îi revin în conformitate cu prezenta lege și cu respectarea principiilor stabilite la art. 8 .

(2) Autoritatea competentă stabilește nivelul responsabilităților proprii prin regulamentul de organizare și funcționare, precum și al responsabilităților operatorului și ale proprietarului privind controlul riscurilor de accidente majore prin legislația secundară adoptată.

(3) Autoritatea competentă pune la dispoziția titularului de acord petrolier, operatorilor și proprietarilor politica, procesul și procedurile în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. g) și pune la dispoziția publicului rezumate ale acestora.

(4) Autoritatea competentă își fundamentează politica și procedurile de organizare și operaționale pe principiile redate în anexa nr. 3 .

(5) Autoritatea competentă finalizează adoptarea cadrului legal de reglementare a operațiunilor petroliere offshore în concordanță cu prezenta lege, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

(1) Operatorul sau proprietarul are obligația de a transmite autorității competente următoarele documente:

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) , b) , d) și g) însoțesc raportul privind pericolele majore necesar în temeiul alin. (1) lit. e) . Politica generală de prevenire a accidentelor majore a unui operator al unei sonde, dacă nu a fost transmisă anterior, se transmite împreună cu notificarea privind operațiunile la sondă care se transmite în temeiul alin. (1) lit. h) .

(3) Notificarea privind proiectarea necesară în temeiul alin. (1) lit. c) este transmisă autorității competente în termenul stabilit de către aceasta înainte de prezentarea prevăzută a raportului privind pericolele majore pentru operațiunea planificată. Autoritatea competentă răspunde notificării privind proiectarea prin comentarii de care se ține seama în raportul privind pericolele majore.

(4) În cazul în care o instalație de exploatare existentă urmează să pătrundă în zonele offshore aflate sub jurisdicția României sau să le părăsească, operatorul notifică autoritatea competentă în scris înainte de data la care se prevede ca instalația de exploatare să pătrundă sau să le părăsească.

(5) Notificarea privind mutarea necesară în temeiul alin. (1) lit. j) se transmite autorității competente într-un stadiu suficient de timpuriu al evoluției propuse, pentru a permite operatorului să ia în considerare eventualele probleme semnalate de autoritatea competentă în cursul pregătirii raportului privind pericolele majore.

(6) În cazul în care există o modificare substanțială care afectează notificarea privind proiectarea sau mutarea înainte de transmiterea raportului privind pericolele majore, autoritatea competentă este informată cât mai curând posibil în legătură cu modificarea respectivă.

(7) Raportul privind pericolele majore necesar în temeiul alin. (1) lit. e) este înaintat autorității competente într-un termen stabilit de autoritatea competentă, care este anterior datei estimate pentru începerea operațiunilor.

(1) Operatorul are obligația de a elabora un raport privind pericolele majore referitor la o instalație de exploatare, care se transmite autorității competente. Raportul va cuprinde informațiile menționate în anexa nr. 1 părțile II și V și este actualizat dacă este cazul sau atunci când acest lucru este solicitat de autoritatea competentă, pe criterii obiective și nediscriminatorii și justificat în scris.

(2) Reprezentanții lucrătorilor sunt consultați în etapele relevante în cursul pregătirii raportului privind pericolele majore referitor la o instalație de exploatare prin organizarea de acțiuni de identificare a pericolelor și evaluare a riscurilor (ateliere de lucru pe grupuri de lucrători, ședințe de analiză a aspectelor identificate etc.) și sunt oferite probe în acest sens (rapoarte de ședință ce includ și semnăturile participanților, înregistrări privind remedierea sau atenuarea deficiențelor identificate etc.), în conformitate cu anexa nr. 1 partea II pct. 3 .

(3) Raportul privind pericolele majore referitor la o instalație de exploatare poate fi pregătit în legătură cu un grup de instalații care fac obiectul acordului autorității competente.

(4) În cazul în care sunt necesare informații suplimentare în vederea acceptării unui raport privind pericolele majore, la cererea scrisă și justificată pe criterii nediscriminatorii și obiective a autorității competente, operatorul furnizează aceste informații și efectuează modificările necesare în raportul privind pericolele majore.

(5) În cazul în care urmează să se facă modificări la instalația de exploatare care duc la o modificare substanțială sau este prevăzută dezasamblarea unei instalații fixe de exploatare, operatorul pregătește un raport modificat privind pericolele majore, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) în termenul stabilit de autoritatea competentă, conform anexei nr. 1 partea VI .

(6) Modificările planificate sau, după caz, dezasamblarea instalațiilor pot fi inițiate numai după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind pericolele majore referitor la instalația de exploatare.

(7) La cererea scrisă și justificată pe criterii nediscriminatorii și obiective a autorității competente sau la cel mult 5 ani, operatorul are obligația de a revizui raportul privind pericolele majore referitor la o instalație de exploatare. Rezultatele reexaminării sunt transmise autorității competente printr-un raport privind pericolele majore actualizat.

(1) Proprietarul pregătește un raport privind pericolele majore referitor la o instalație neproductivă, care se transmite autorității competente prin intermediul operatorului. Raportul respectiv cuprinde informațiile menționate în anexa nr. 1 părțile III și V și este actualizat dacă este cazul sau atunci când acest lucru este solicitat în scris și justificat pe criterii nediscriminatorii și obiective de autoritatea competentă.

(2) Reprezentanții lucrătorilor sunt consultați în cursul etapelor relevante ale pregătirii raportului privind pericolele majore referitor la o instalație neproductivă prin organizarea de acțiuni de identificare a pericolelor (ateliere de lucru pe grupuri de lucrători, ședințe de analiză a aspectelor identificate etc.) și sunt oferite probe în acest sens (rapoarte de ședință ce includ și semnăturile participanților, înregistrări privind remedierea sau atenuarea deficiențelor identificate etc.), în conformitate cu anexa nr. 1 partea III pct. 2 .

(3) În cazul în care sunt necesare informații suplimentare în vederea acceptării unui raport privind pericolele majore ce privesc instalațiile neproductive, autoritatea competentă solicită proprietarului, în scris și justificat, pe criterii nediscriminatorii și obiective, informațiile necesare, iar acesta efectuează modificările necesare în raportul privind pericolele majore.

(4) În cazul în care urmează să se facă modificări la instalația neproductivă, care ar duce la o modificare substanțială, sau este prevăzută dezasamblarea unei instalații fixe neproductive, proprietarul pregătește un raport modificat privind pericolele majore, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) în termenul stabilit de autoritatea competentă, în conformitate cu anexa nr. 1 partea VI pct. 1-3 .

(5) În cazul unei instalații fixe neproductive, modificările planificate nu sunt aplicate sau, după caz, dezafectarea nu începe decât după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind pericolele majore referitor la instalația fixă neproductivă.

(6) Modificările planificate la instalațiile mobile neproductive pot fi inițiate numai după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind pericolele majore referitor la instalația mobilă neproductivă.

(7) La cererea scrisă și justificată pe criterii nediscriminatorii și obiective a autorității competente sau la cel mult 5 ani, proprietarul are obligația de a revizui raportul privind pericolele majore referitor la o instalație neproductivă. Rezultatele reexaminării sunt notificate de către operator autorității competente printr-un raport privind pericolele majore actualizat.

(1) Operatorii sau proprietarii, după caz, au obligația de a elabora planuri interne de intervenție în caz de urgență, care se transmit în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. g) și se actualizează la solicitarea autorității competente. Planurile se pregătesc în conformitate cu art. 27 , ținând seama de evaluarea riscului de accident major efectuată pe parcursul pregătirii celui mai recent raport privind pericolele majore. Planul intern de intervenție în caz de urgență include o analiză a eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de țiței. Analiza este fundamentată pe baza celui mai rău scenariu de deversare accidentală de țiței.

(1¹) Cantitatea maximă de țiței ce se poate deversa în mare accidental, calculată/estimată conform celui mai rău scenariu, se consideră astfel:

(2) În situația efectuării de operațiuni la sondă pe o instalație mobilă neproductivă, planul intern de intervenție în caz de urgență pentru instalație ține seama de evaluarea riscului, efectuată pe parcursul pregătirii notificării privind operațiunile la sondă care se transmite autorității competente.

(3) În situația modificării planului intern de intervenție în caz de urgență, din cauza caracteristicilor speciale legate de natura sau locul în care se află sonda, operatorul sondei transmite autorității competente planul intern de intervenție în caz de urgență modificat sau o descriere adecvată a acestuia, pentru a completa notificarea relevantă privind operațiunile la sondă.

(4) În situația în care se efectuează operațiuni combinate la o instalație neproductivă, planul intern de intervenție în caz de urgență este modificat pentru a acoperi operațiunile combinate și este transmis autorității competente pentru a completa notificarea relevantă privind operațiunile combinate.

(5) Planul de urgență pentru prevenire și intervenție în caz de poluare marină cu hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare al instalației petroliere de producție/neproductivă, întocmit conform cerințelor art. 5 din Planul național de pregătire , răspuns și cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.593/2002 , cu modificările ulterioare, este parte integrantă a planului intern de intervenție în caz de urgență.

(1) Operatorul unei sonde pregătește notificarea care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) autorității competente. Respectiva notificare se transmite în termenul stabilit de autoritatea competentă înainte de începerea operațiunii la sondă. Respectiva notificare privind operațiunile la sondă include informații referitoare la proiectarea sondei și la operațiunile la sondă propuse, în conformitate cu anexa nr. 1 partea IV . Aceasta include o analiză a eficienței intervenției în cazul unei scurgeri de petrol.

(2) Autoritatea competentă analizează notificarea și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare înainte de începerea operațiunilor la sondă, inclusiv interzicerea începerii operațiunii.

(3) Operatorul sondei implică un organism independent de verificare acreditat de ANRM în planificarea și verificarea proiectului sondei, precum și în pregătirea modificării substanțiale a notificării privind operațiunile la sondă transmise în temeiul art. 16 alin. (4) lit. b) și informează imediat autoritatea competentă în legătură cu orice modificare substanțială a notificării privind operațiunile la sondă transmise. Autoritatea competentă analizează aceste modificări și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare.

(4) Operatorul sondei prezintă rapoarte privind operațiunile la sondă autorității competente în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa nr. 2 . Acestea sunt transmise săptămânal, începând cu data începerii operațiunilor la sondă sau la intervalele specificate de autoritatea competentă.

(1) Operatorii și proprietarii implicați într-o operațiune combinată pregătesc împreună notificarea, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. i) . Notificarea conține informațiile specificate în anexa nr. 1 partea VII . Unul dintre operatorii respectivi transmite notificarea privind operațiunile combinate autorității competente. Notificarea este transmisă în termenul stabilit de autoritatea competentă înainte de începerea operațiunilor combinate.

(2) Autoritatea competentă analizează notificarea și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare înainte de începerea operațiunilor combinate, inclusiv interzicerea începerii operațiunii.

(3) Operatorul care a transmis notificarea informează, fără întârziere, autoritatea competentă în legătură cu orice modificare substanțială a notificării transmise. Autoritatea competentă analizează aceste modificări și, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare.

(1) Operatorii și proprietarii stabilesc sisteme de verificare independentă și pregătesc o descriere a sistemelor respective, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) și se include în sistemul de gestionare a siguranței și a mediului transmis în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) . Descrierea conține informațiile specificate în anexa nr. 1 partea V .

(2) Rezultatele verificării independente nu aduc atingere răspunderii pe care o are operatorul sau proprietarul pentru funcționarea corectă și în condiții de siguranță a echipamentului și a sistemelor în curs de verificare.

(3) Selectarea organismului independent de verificare, precum și formatul sistemului de verificare respectă criteriile din anexa nr. 5 .

(4) Sistemele de verificare de către organisme independente se instituie:

(5) Operatorii și proprietarii răspund și întreprind acțiunile corespunzătoare pe baza consilierii organismului independent de verificare.

(6) Operatorii și proprietarii au obligația să pună la dispoziția autorității competente consilierea primită de la organismul independent de verificare în conformitate cu alin. (4) lit. a) , precum și dovezile privind acțiunile întreprinse în urma consilierii respective. Dovezile se vor păstra de operator sau proprietar pentru o perioadă de 6 luni de la finalizarea operațiunilor petroliere offshore pe care le vizează.

(7) Operatorii se asigură că observațiile și constatările organismelor independente de verificare, atât ale examinatorului de sondă independent acreditat de către ANRM, cât și ale organismului independent de verificare a instalației, în conformitate cu alin. (4) lit. b) , și acțiunile întreprinse în urma acestor constatări și observații sunt prezentate în notificarea privind operațiunile la sondă pregătită în conformitate cu art. 14 .

(8) În cazul instalațiilor de exploatare, sistemul de verificare este introdus înaintea finalizării proiectării acestora. În cazul unei instalații neproductive, sistemul este introdus înainte de începerea operațiunilor în zona offshore.

Autoritatea competentă are următoarele prerogative:

(1) Autoritatea competentă solicită operatorilor și proprietarilor să pregătească un document prin care aceștia au obligația de a implementa politica generală de prevenire a accidentelor majore în cadrul operațiunilor petroliere offshore organizate de aceștia, inclusiv prin aplicarea unor modalități corespunzătoare de monitorizare în vederea asigurării eficacității politicii respective. Documentul conține informațiile specificate în anexa nr. I partea VIII .

(2) Politica generală de prevenire a accidentelor majore ține seama de responsabilitatea primară a operatorilor pentru, între altele, controlul riscurilor de producere a unui accident major, care sunt rezultatul operațiunilor lor și față de îmbunătățirea continuă a controlului respectivelor riscuri pentru a asigura un nivel ridicat de protecție în orice moment.

(3) Operatorii și proprietarii întocmesc un document în care descriu sistemul lor de gestionare a siguranței și a mediului, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) . Documentul respectiv include descrierea următoarelor elemente:

(4) Autoritatea competentă asigură cadrul necesar pentru consultarea tripartită eficientă, conform art. 6 alin. (9) . După caz, angajamentul unui operator și al unui proprietar față de aceste mecanisme poate fi evidențiat în politica generală de prevenire a accidentelor majore.

(5) Politica generală de prevenire a accidentelor majore și sistemele de gestionare în materie de siguranță și de mediu sunt pregătite în conformitate cu anexa nr. 1 părțile VIII și IX și cu anexa nr. 4 . Se aplică următoarele condiții:

(6) Operatorii și proprietarii pregătesc și mențin un inventar complet de echipamente de intervenție în caz de urgență relevant pentru operațiunile lor petroliere offshore.

(7) Guvernul se asigură că operatorii și proprietarii, în consultare cu autoritatea competentă și folosind schimburile de cunoștințe, informații și experiențe prevăzute la art. 26 alin. (1) , pregătesc și revizuiesc standarde și ghiduri privind cea mai bună practică în raport cu controlul pericolelor majore pe durata ciclului de viață al proiectării și efectuării operațiunilor petroliere offshore și că respectă cel puțin prezentarea generală din anexa nr. 6 .

(8) Operatorii și proprietarii se asigură că documentul privind politica lor generală de prevenire a accidentelor majore menționat la alin. (1) include, totodată, instalațiile de producție și instalațiile neproductive ale acestora, situate în afara Uniunii Europene.

(9) În cazul în care o activitate desfășurată de un operator sau de un proprietar prezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau crește semnificativ riscul unui accident major, operatorul sau proprietarul ia măsurile adecvate care pot include, dacă este necesar, suspendarea activității relevante până când pericolul sau riscul este controlat corespunzător. În cazul în care se iau aceste măsuri, operatorul sau proprietarul notifică autoritatea competentă fără întârziere și în maximum 24 de ore de la luarea măsurilor respective.

(10) Operatorii și proprietarii iau măsurile adecvate pentru utilizarea mijloacelor tehnice sau a procedurilor adecvate în vederea promovării fiabilității culegerii și înregistrării de date relevante și a prevenirii posibilelor manipulări ale acestora.

(1) Societățile înregistrate pe teritoriul României, care efectuează direct sau prin filiale operațiuni petroliere offshore în afara Uniunii Europene ca titular de acord petrolier sau ca operatori, au obligația de a raporta autorității competente circumstanțele oricărui accident major în care au fost implicate.

(2) În solicitarea de raport în temeiul alin. (1) , autoritatea competentă specifică detaliile informațiilor cerute. Schimbul de rapoarte de acest tip se desfășoară în conformitate cu art. 26 alin. (1) .

(1) Operatorii și proprietarii respectă măsurile stabilite în raportul privind pericolele majore și în planurile menționate în notificarea privind operațiunile la sondă și în notificarea privind operațiunile combinate, transmise în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) , h) și, respectiv, lit. i) .

(2) Operatorii și proprietarii asigură autorității competente sau persoanelor care acționează sub conducerea autorității competente transportul către și dinspre o instalație sau navă asociată cu operațiunile petroliere offshore, inclusiv transportul echipamentelor acestora, în orice moment rezonabil, precum și cazarea, masa și alte mijloace de subzistență aferente vizitei lor la instalații în scopul facilitării supravegherii de către autoritatea competentă, inclusiv al efectuării de inspecții, investigații și al verificării aplicării corespunzătoare a prezentei legi.

(3) Autoritatea competentă elaborează planuri anuale în vederea supravegherii eficiente, inclusiv prin inspecții, a pericolelor majore, pe baza gestionării riscului și acordând o atenție deosebită respectării raportului privind pericolele majore și celorlalte documente prezentate în temeiul art. 10 . Eficacitatea planurilor este reexaminată periodic, iar autoritatea competentă ia orice măsuri necesare pentru a le îmbunătăți, cu consultarea prealabilă a titularilor de acord petrolier, operatorilor și proprietarilor.

(1) Autoritatea competentă stabilește mecanisme:

(2) Operatorii și proprietarii comunică lucrătorilor proprii și contractorilor care au legătură cu operațiunea și lucrătorilor acestor contractori detaliile înțelegerilor naționale privind mecanismele prevăzute la alin. (1) și să se asigure că referințe la astfel de raportări confidențiale sunt incluse în notificări transmise către aceștia și în programele de instruire.

(1) Autoritatea competentă prezintă un raport anual Comisiei Europene care conține informațiile specificate în anexa nr. 9 pct. 3 .

(2) Schimbul de informații în conformitate cu art. 22 și publicarea informațiilor în conformitate cu art. 23 se realizează de către autoritatea competentă.

(1) Autoritatea competentă asigură investigarea amănunțită a accidentelor majore, inclusiv inspecții și măsuri de constrângere, împreună cu alte autorități cu atribuții legale în acest sens, fiecare în zona sa de competență.

(2) Autoritatea competentă pune la dispoziția Comisiei Europene un rezumat al constatărilor elaborate în conformitate cu alin. (1) , fie la terminarea investigațiilor, fie la finalizarea procedurilor legale, în funcție de context. Autoritatea competentă publică versiunea neconfidențială a constatărilor.

(3) Autoritatea competentă pune în aplicare orice recomandări rezultate în urma investigației prevăzute la alin. (1) care țin de competența sa.

(1) Autoritatea competentă desfășoară un schimb periodic și reciproc de cunoștințe, informații și experiență cu alte autorități competente, prin intermediul Grupului autorităților offshore ale Uniunii Europene în materie de petrol și gaze, și participă la consultări referitoare la implementarea legislației naționale și ale Uniunii Europene cu industria de profil, alte părți interesate și Comisia Europeană.

(2) Cunoștințele, informațiile și experiența care fac obiectul schimbului în temeiul alin. (1) privesc, în special, modul în care sunt puse în aplicare măsurile privind gestionarea riscurilor, prevenirea accidentelor majore, verificarea respectării legislației și intervenția în caz de urgență care ține de operațiunile petroliere offshore efectuate la nivel național, precum și unde este cazul în afara Uniunii Europene.

(3) Autoritatea competentă participă la stabilirea unor priorități comune clare pentru pregătirea și actualizarea standardelor și a ghidurilor, cu scopul de a identifica și de a facilita punerea în aplicare și aplicarea consecventă a celor mai bune practici privind operațiunile petroliere offshore.

(4) Până la 1 septembrie 2016, autoritatea competentă notifică Comisiei Europene măsurile naționale instituite cu privire la accesul la cunoștințe, active și resurse de specialitate, inclusiv acordurile formale în conformitate cu art. 8 alin. (9) .

(1) Planurile interne de intervenție în caz de urgență care se pregătesc de către operator sau proprietar în conformitate cu art. 13 și care se transmit în temeiul art. 10 alin. (1) lit. g) sunt:

(2) Operatorul și proprietarul mențin la zi echipamentele și expertiza relevante pentru planul intern de intervenție în caz de urgență, pentru ca acestea să fie disponibile în orice moment și, în funcție de necesități, să fie puse la dispoziția autorității competente și autorităților responsabile pentru executarea planului extern de intervenție în caz de urgență în care se aplică planul intern de intervenție în caz de urgență.

(3) Planul intern de intervenție în caz de urgență este elaborat în conformitate cu anexa nr. 1 partea X și este actualizat în urma oricărei modificări substanțiale aduse raportului privind pericolele majore sau notificărilor prezentate în temeiul art. 10 . Orice astfel de actualizări sunt comunicate autorității competente în temeiul art. 10 alin. (1) lit. g) și notificate autorității sau autorităților responsabile pentru pregătirea planurilor externe de intervenție în caz de urgență în zona vizată.

(4) Planul intern de intervenție în caz de urgență este integrat altor măsuri privind protecția și salvarea personalului de pe instalația avariată, astfel încât să se asigure o șansă ridicată de siguranță personală și supraviețuire.

(1) Autoritățile responsabile la nivel național pregătesc planuri externe de intervenție în caz de urgență referitoare la toate instalațiile petroliere offshore sau la infrastructura conectată și la zonele potențial afectate aflate sub jurisdicția României. Structura-cadru a planului extern de intervenție în caz de urgență se va aproba prin hotărâre a Guvernului și va conține minimum informațiile prevăzute în anexa nr. 7 .

(2) Planurile externe de intervenție în caz de urgență sunt elaborate în cooperare cu operatorii și cu proprietarii relevanți și, dacă este cazul, cu titularii acordurilor petroliere și autoritatea competentă și țin seama de versiunile cele mai recente ale planurilor interne de intervenție în caz de urgență privind instalațiile sau infrastructura conectată, existente sau prevăzute în zona care face obiectul planului extern de intervenție în caz de urgență.

(3) Planurile externe de intervenție în caz de urgență vor fi elaborate în conformitate cu hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1) și vor fi puse la dispoziția Comisiei Europene, altor state membre potențial afectate și publicului de către autoritatea competentă. Atunci când se pun la dispoziție planurile externe de intervenție în caz de urgență, informațiile divulgate nu trebuie să prezinte riscuri pentru siguranța și securitatea instalațiilor petroliere offshore și pentru exploatarea acestora și nu lezează interesele economice naționale sau siguranța personală a funcționarilor statului.

(4) Autoritatea competentă ia măsurile adecvate, în colaborare cu alte autorități naționale cu atribuții și cu consultarea autorităților competente din alte state membre, pentru a atinge un nivel ridicat de compatibilitate și interoperabilitate a echipamentelor de intervenție și a expertizei între toate statele membre riverane Mării Negre și, dacă este cazul, din afara acesteia. Se încurajează industria de profil să elaboreze echipamente de intervenție și servicii subcontractate compatibile și interoperabile pe tot cuprinsul regiunii geografice.

(5) Autoritatea competentă păstrează evidențe ale echipamentelor și serviciilor de intervenție în caz de urgență în conformitate cu anexa nr. 8 pct. 1 și le pune la dispoziția celorlalte state membre potențial afectate și Comisiei Europene și, pe bază de reciprocitate, țărilor terțe învecinate.

(6) Operatorii și proprietarii își testează periodic propria capacitate de pregătire în vederea unei intervenții eficiente în cazul accidentelor majore petroliere offshore, în strânsă cooperare cu autoritățile responsabile.

(7) Autoritatea competentă elaborează scenarii de cooperare pentru cazuri de urgență. Scenariile respective sunt evaluate periodic și actualizate în funcție de necesități.

(1) Operatorul sau, dacă este cazul, proprietarul notifică imediat autorităților responsabile, inclusiv autorității competente, un accident major sau o situație care prezintă un risc iminent de accident major. Notificarea respectivă descrie împrejurările, inclusiv, dacă este posibil, originea, impactul probabil asupra mediului și potențialele consecințe majore.

(2) În cazul unui accident major, operatorul sau proprietarul ia toate măsurile adecvate pentru a preveni extinderea sa și pentru a-i limita consecințele. Autoritățile competente pot asista operatorul sau proprietarul, după caz, inclusiv prin furnizarea de resurse suplimentare stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(3) În cazul unei poluări marine majore sau chiar medie pe cale să devină majoră, se activează Planul național de pregătire, răspuns și cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare, în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.593/2002 privind aprobarea Planului național de pregătire, răspuns și cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare, cu modificările ulterioare. În cadrul aplicării prevederilor Planului național de pregătire, răspuns și cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi și alte substanțe dăunătoare, coordonarea operațiunilor de intervenție efectuate de forțele componente ale Diviziei Operațiuni Maritime pentru răspuns la o astfel de poluare se face de către Autoritatea Navală Română.

(4) În cursul intervenției de urgență, autoritățile responsabile colectează informațiile necesare în vederea unei investigații aprofundate în temeiul art. 25 alin. (1) .

(1) În cazul în care autoritatea competentă consideră că un risc major aferent unei operațiuni petroliere offshore care urmează să aibă loc sub jurisdicția României este de natură să aibă efecte semnificative asupra mediului dintr-un alt stat membru, aceasta, înainte de demararea operațiunii, transmite informațiile relevante autorității competente din statul membru potențial afectat și depune toate eforturile, împreună cu autoritatea competentă a statului membru potențial afectat, pentru adoptarea unor măsuri de prevenire a daunelor. Atunci când consideră teritoriul României potențial afectat, autoritatea competentă solicită autorității competente din statul sub jurisdicția căruia urmează să aibă loc operațiunea petrolieră offshore să îi transmită toate informațiile relevante. Autoritatea competentă evaluează împreună cu autoritățile competente din celelalte state membre, după caz, eficacitatea măsurilor, fără a aduce atingere funcțiilor de reglementare ale autorității competente în a cărei jurisdicție ar avea loc operația în cauză în temeiul art. 8 alin. (1) lit. a)-c) .

(2) În cadrul planurilor interne și externe de intervenție în caz de urgență se ține cont de riscurile majore identificate în conformitate cu alin. (1) , pentru a facilita o intervenție comună eficientă în caz de accident major.

(3) În cazul în care există un risc ca efectele transfrontaliere previzibile ale accidentelor majore să afecteze țări terțe, autoritatea competentă pune la dispoziția țărilor terțe informații, pe bază de reciprocitate.

(4) Autoritatea competentă cooperează cu autoritățile celorlalte state membre în vederea coordonării măsurilor referitoare la zone din afara Uniunii Europene pentru a preveni efectele negative potențiale cauzate de operațiunile petroliere offshore.

(5) Autoritatea națională responsabilă pentru domeniul naval realizează testarea periodică a capacității de pregătire în vederea unei intervenții eficiente în cazul accidentelor majore, cooperând cu autoritățile statelor membre potențial afectate, agențiile relevante ale Uniunii Europene și, pe bază de reciprocitate, cu autoritățile țărilor terțe potențial afectate.

(6) În cazul unui accident major sau al unei amenințări iminente legate de acesta care produce sau poate produce efecte transfrontaliere, autoritatea competentă informează fără întârziere Comisia Europeană și autoritățile din statele membre sau țările terțe care pot fi afectate de situație și furnizează continuu informații relevante pentru o intervenție eficace în caz de urgență.

(1) Contravențiile prevăzute la art. 32 se sancționează astfel:

(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(3) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor, precum și notificarea autorității competente se realizează de către autoritățile naționale responsabile de siguranța operațiunilor petroliere offshore, după cum urmează: