(1) Pentru contribuabilii care încetează să existe în cursul anului, impozitul specific se recalculează în mod corespunzător, prin împărțirea impozitului specific anual la 365 de zile calendaristice și înmulțirea cu numărul de zile aferent perioadei fiscale corespunzătoare fiecărui contribuabil, luând în considerare, dacă este cazul, și modificarea impozitului specific în cursul anului.
(2) În cazul retragerii definitive de către autoritățile competente a autorizației de funcționare/ certificatului de clasificare pentru toate activitățile prevăzute în anexele corespunzătoare codurilor CAEN, persoanele juridice române prevăzute la art. 1 sunt obligate la plata impozitului pe profit începând cu trimestrul următor retragerii autorizației de funcționare/certificatului de clasificare.
(3) În cazul în care, în cursul unui an, un contribuabil intră în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerțului sau în registrul ținut de instanțele judecătorești competente, după caz, acesta rămâne în sistemul de impunere reglementat de prezenta lege și nu mai datorează impozitul specific începând cu semestrul următor. În cazul în care perioada de inactivitate încetează în cursul anului, contribuabilul datorează impozitul specific începând cu semestrul următor celui în care încetează perioada de inactivitate.