(1) Instanța constată nulitatea contractului în următoarele cazuri:
a) partenerul public a încheiat contractul fără să respecte obligațiile referitoare la publicarea anunțului de selecție conform prevederilor prezentei legi;
b) au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (1) și art. 28⁴ alin. (3), dacă această încălcare a privat investitorul privat interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispoziții în materia parteneriatului public-privat, dacă această din urmă încălcare a afectat șansele investitorului privat interesat de a obține contractul.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul în care instanța consideră, după analizarea tuturor aspectelor relevante, că motive imperative de interes general impun menținerea efectelor contractului, aceasta va dispune în schimb sancțiuni alternative, după cum urmează:
a) limitarea efectelor contractului, prin reducerea termenului de execuție a acestuia; și/sau
b) aplicarea unei amenzi partenerului public, cuprinsă între 2% și 15% din valoarea contractului, cuantumul acesteia fiind invers proporțional cu posibilitatea de a limita efectele contractului, conform dispozițiilor lit. a).
(3) La aplicarea sancțiunilor alternative prevăzute la alin. (2), instanța va avea în vedere ca acestea să fie eficiente, proporționale și descurajante.
(4) Acordarea de despăgubiri nu reprezintă o sancțiune alternativă adecvată în sensul prevederilor alin. (2).
(5) Interesele economice legate de capacitatea contractului de a produce efecte pot fi avute în vedere ca motiv imperativ numai dacă, în circumstanțe excepționale, absența efectelor ar conduce la consecințe disproporționate. Interesele economice în legătură directă cu contractul respectiv, cum ar fi costurile generate de întârzieri în executarea contractului, costurile generate de lansarea unei noi proceduri de selecție, costurile generate de schimbarea investitorului privat care va îndeplini contractul sau costurile cu privire la obligațiile legale generate de absența efectelor contractului, nu constituie motive imperative de interes general.
(6) În toate cazurile în care sancțiunea nulității prevăzută la alin. (1) nu poate avea efect retroactiv, întrucât desființarea obligațiilor contractuale deja executate este imposibilă, instanța va aplica în plus și sancțiunea prevăzută la alin. (2) lit. b).