(1) În activitatea de gestionare și administrare a parcului industrial, administratorul parcului este îndrituit să adopte regulamente.

(2) Regulamentele sunt acte juridice unilaterale, pe care administratorul parcului le adoptă cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, prin care să reglementeze orice aspect care vizează organizarea, funcționarea și dezvoltarea parcului industrial, cu putere general obligatorie față de toți rezidenții parcului, în vederea realizării scopului prezentei legi.

(3) Administratorul parcului poate să adopte regulamente privind:

a) strategia de organizare, funcționare și dezvoltare a parcului industrial;

b) procedura de selecționare a rezidenților parcului;

c) contractul-cadru de administrare și prestări de servicii conexe;

d) furnizarea de utilități în cadrul parcului industrial;

e) regimul circulației pietonale și cu autovehicule în incinta parcului industrial;

f) modul de calcul al cheltuielilor individuale și al cheltuielilor colective;

g) infrastructura parcului industrial;

h) destinația unităților;

i) măsuri pentru protecția mediului;

j) orice alte materii care privesc organizarea, funcționarea și dezvoltarea parcului industrial.

(4) Proiectul regulamentului se publică pe web site-ul propriu al administratorului parcului, cu cel puțin 30 de zile înainte de data stabilită pentru adoptarea sa.

(5) Regulamentul se adoptă de către organul statutar executiv al administratorului parcului.

(6) Regulamentul se publică în forma finală adoptată pe web site-ul administratorului parcului.

(7) În termen de 15 zile de la publicarea efectuată potrivit alin. (6) , rezidenții parcului, precum și orice persoană interesată pot să formuleze cerere în justiție prin care să solicite constatarea ori declararea nulității regulamentului, atunci când acesta a fost adoptat cu încălcarea legislației în vigoare.

(8) Cererea în justiție se va soluționa de către tribunalul de la sediul administratorului parcului, de urgență și cu precădere, cu citarea reclamantului și administratorului parcului.

(9) Întâmpinarea nu este obligatorie.

(10) La cerere, instanța de judecată poate să ordone suspendarea regulamentului a cărui desființare se solicită până la soluționarea în primă instanță a cererii de chemare în judecată. Dispozițiile art. 996-1.001 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, în măsura în care legea specială în materia contenciosului administrativ nu conține dispoziții contrare.

(11) Hotărârea instanței de fond este supusă căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.