Dispoziții generale

(1) Prezenta lege cuprinde reguli privind competența de soluționare a litigiilor născute dintr-un raport de drept internațional privat în materie civilă și comercială, precum și norme privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene.

(2) Dispozițiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat sunt aplicabile în măsura în care prezenta lege nu stabilește o alta reglementare.

(1) În sensul prezentei legi, prin raport de drept internațional privat se înțelege raportul juridic de drept privat cu element de extraneitate, în care elementul de extraneitate aparține oricăruia dintre statele membre ale Uniunii Europene, denumite în continuare state membre.

(2) Prin hotărâre pronunțată într-un stat membru se înțelege orice act de jurisdicție pronunțat de o instanța dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acestui act, inclusiv un decret, ordin, decizie sau mandat de executare, precum și actul prin care se stabilesc de către grefier cheltuielile de judecată.

(3) Prezenta lege nu se aplică în cazul litigiilor și al hotărârilor pronunțate în statele membre privind:

a) capacitatea juridică a persoanei fizice;

b) dreptul de proprietate derivat dintr-o relație matrimoniala;

c) succesiunile;

d) asigurările sociale;

e) arbitrajul;

f) reorganizarea, lichidarea, concordatul sau alte măsuri similare, pronunțate în cadrul procedurilor de insolventa.