Capitolul I — Dispoziții generale · Legea 188/2018

Articolul 1 — Obiect

Prezenta lege stabilește normele pentru controlul emisiilor în aer de dioxid de sulf (SO_2), oxizi de azot (NOx) și pulberi, provenite de la instalațiile medii de ardere, în scopul reducerii emisiilor în aer și a riscurilor potențiale pentru sănătatea umană și pentru mediu, precum și normele pentru monitorizarea emisiilor de monoxid de carbon (CO).

Articolul 2 — Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică:

a) instalațiilor de ardere cu o putere termică nominală mai mare sau egală cu 1 MW și mai mică de 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat, denumite în continuare instalații medii de ardere;

b) în cazul unei combinații formate din instalații medii de ardere noi cărora li se aplică regulile de agregare prevăzute la art. 10 , inclusiv în cazul unei combinații având puterea termică nominală totală mai mare sau egală cu 50 MW, cu excepția cazului în care această combinație formează o instalație de ardere care intră sub incidența capitolului III din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Prezenta lege nu se aplică:

a) instalațiilor de ardere care intră sub incidența capitolului III sau IV din Legea nr. 278/2013 , cu modificările și completările ulterioare;

b) instalațiilor de ardere care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2016/1.628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1.024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE;

c) instalațiilor de ardere din exploatațiile agricole cu o putere termică nominală totală mai mică sau egală cu 5 MW, care utilizează drept combustibil exclusiv gunoi de grajd neprelucrat provenit de la păsări de curte, astfel cum se prevede la art. 9 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1.069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002;

d) instalațiilor de ardere ale căror produse gazoase rezultate în urma arderii sunt utilizate pentru încălzire directă, uscarea obiectelor ori a materialelor sau orice alt tratament aplicat acestora;

e) instalațiilor de ardere ale căror produse gazoase rezultate în urma arderii sunt utilizate pentru încălzirea directă cu gaz folosită pentru încălzirea unor spații interioare în scopul îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;

f) instalațiilor de postardere care sunt proiectate pentru purificarea prin ardere a gazelor reziduale din procesele industriale și care nu funcționează ca instalații de ardere independente;

g) dispozitivelor tehnice utilizate la propulsia vehiculelor, a navelor sau aeronavelor;

h) turbinelor cu gaz și motoarelor cu gaz și diesel atunci când sunt folosite pe platformele maritime;

i) instalațiilor pentru regenerarea catalizatorilor de cracare catalitică;

j) instalațiilor pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf;

k) reactoarelor utilizate în industria chimică;

l) cuptoarelor de cocs;

m) cauperelor;

n) crematoriilor;

o) instalațiilor de ardere care ard combustibili de rafinărie, individual sau împreună cu alți combustibili, pentru producerea de energie în cadrul rafinăriilor de petrol și gaze;

p) cazanelor de recuperare din cadrul instalațiilor de fabricare a celulozei.

(3) Prezenta lege nu se aplică activităților de cercetare și dezvoltare sau activităților de testare ce vizează instalațiile medii de ardere.

Articolul 3 — Definiții

În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. emisie - evacuarea în aer a substanțelor provenite dintr-o instalație de ardere;

2. valoare-limită de emisie - cantitatea permisă dintr-o substanță ce este conținută în gazele reziduale provenite de la o instalație de ardere, care poate fi evacuată în aer într-o perioadă dată de timp;

3. oxizi de azot (NOx) - oxid de azot și dioxid de azot, exprimați ca dioxid de azot (NO_2);

4. pulberi - particule de orice formă, structură sau densitate, dispersate în faza gazoasă în condițiile punctului de prelevare a probelor, care pot fi colectate prin filtrare în condiții specifice după prelevarea reprezentativă de probe ale gazului care urmează să fie analizat și care rămân în amonte de filtru și pe filtru după uscare în condiții specificate;

5. instalație de ardere - orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidați în scopul utilizării energiei termice astfel generată;

6. instalație de ardere existentă - o instalație de ardere pusă în funcțiune înainte de 20 decembrie 2018 sau o instalație de ardere ale cărei condiții de funcționare au fost incluse într-o autorizație de mediu emisă înainte de 19 decembrie 2017 în baza legislației naționale privind procedura de emitere a autorizației de mediu, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune până cel târziu la 20 decembrie 2018;

7. instalație de ardere nouă - o instalație de ardere, alta decât o instalație de ardere existentă definită la pct. 6 ;

8. motor - un motor cu gaz, un motor diesel sau un motor cu combustibil dual;

9. motor cu gaz - un motor cu ardere internă care funcționează conform ciclului Otto și utilizează aprinderea cu scânteie pentru arderea combustibilului;

10. motor diesel - un motor cu ardere internă care funcționează conform ciclului Diesel și utilizează aprinderea prin compresie pentru arderea combustibilului;

11. motor cu combustibil dual - un motor cu ardere internă care utilizează aprinderea prin compresie și funcționează conform ciclului Diesel pentru arderea combustibililor lichizi și conform ciclului Otto pentru arderea combustibililor gazoși;

12. turbină cu gaz - orice mașină rotativă care transformă energia termică în lucru mecanic, fiind alcătuită, în principal, dintr-un compresor, un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru și o turbină; definiția include atât turbinele cu gaz cu ciclu deschis și cu ciclu combinat, cât și turbinele cu gaz care funcționează în regim de cogenerare, toate funcționând cu sau fără ardere suplimentară;

13. sistem izolat mic (SIM) - orice rețea cu un consum mai mic de 3.000 GWh energie electrică în anul 1996, în care mai puțin de 5% din consumul anual se obține prin interconectarea cu alte rețele;-

14. microsistem izolat (MI) - orice rețea cu un consum mai mic de 500 GWh energie electrică în anul 1996, fără a fi interconectată cu alte rețele;

15. combustibil - orice material combustibil solid, lichid sau gazos;

16. combustibil de rafinărie - orice material combustibil solid, lichid sau gazos provenit din etapele de distilare și de conversie ale rafinării țițeiului, inclusiv gaz de rafinărie, gaz de sinteză, uleiuri de rafinărie și cocs de petrol;

17. deșeu - orice deșeu astfel definit la pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată , cu modificările și completările ulterioare;

18. biomasă - oricare dintre categoriile următoare:

a) produsele de natură vegetală provenite din agricultură sau activități forestiere, care pot fi folosite drept combustibil în scopul recuperării conținutului său energetic;

b) următoarele deșeuri:

(i) deșeuri vegetale din agricultură și activități forestiere;

(ii) deșeuri vegetale din industria alimentară, dacă se valorifică energia termică generată;

(iii) deșeuri vegetale fibroase provenite din procesul de producere a celulozei primare și a hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt coincinerate la locul de producție și energia termică generată este valorificată;

(iv) deșeuri de plută;

(v) deșeuri lemnoase, cu excepția celor care pot conține compuși organici halogenați sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanți pentru lemn sau al acoperirii, și care includ în special deșeurile lemnoase provenind din construcții și demolări

19. motorină - oricare dintre categoriile următoare:

a) orice combustibil lichid derivat din petrol care se încadrează la codurile NC 2710 19 25, 2710 19 29, 2710 19 47, 2710 19 48, 2710 20 17 sau 2710 20 19; sau

b) orice combustibil lichid derivat din petrol, din care mai puțin de 65% din volum, inclusiv pierderile, se distilează la 250°C și din care cel puțin 85% din volum, inclusiv pierderile, se distilează la 350°C prin metoda ASTM D86;

20. gaz natural - metan produs natural cu un conținut maxim de 20%, în funcție de volum, de materie inertă și alți compuși;

21. păcură grea - oricare dintre categoriile următoare:

a) orice combustibil lichid derivat din petrol care se încadrează la codurile NC 2710 19 51-2710 19 68, 2710 20 31, 2710 20 35 sau 2710 20 39; sau

b) orice combustibil lichid derivat din petrol, altul decât motorina definită la pct. 19 , care, din cauza limitelor de distilare, se încadrează în categoria păcurii grele destinate utilizării drept combustibil și din care mai puțin de 65% din volum, inclusiv pierderile, se distilează la 250°C prin metoda ASTM D86. Dacă distilarea nu poate fi determinată prin metoda ASTM D86, produsul derivat din petrol intră în categoria păcurii grele;

22. ore de funcționare - timpul, exprimat în ore, în care o instalație de ardere funcționează și evacuează emisii în aer, cu excepția perioadelor de pornire și de oprire;

23. operator - orice persoană fizică sau juridică care exploatează ori deține controlul asupra instalației de ardere sau, așa cum este prevăzut în legislația națională, căreia i s-a delegat puterea economică decisivă asupra funcționării tehnice a instalației;

24. zonă - o parte a teritoriului României delimitată în scopul evaluării și gestionării calității aerului, astfel cum se prevede la art. 3 lit. p) din Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, cu modificările ulterioare.

Articolul 4 — Autorități competente

(1) Autoritățile competente desemnate la nivel central și teritorial responsabile pentru aplicarea prevederilor prezentei legi sunt:

a) autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, autoritatea publică centrală cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului și autoritatea publică centrală de inspecție și control în domeniul protecției mediului;

b) autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului organizate la nivel județean și la nivelul municipiului București, denumite în continuare autorități publice teritoriale pentru protecția mediului, sunt responsabile cu emiterea autorizației de mediu sau a documentului de confirmare a înregistrării instalației medii de ardere, după caz, în care sunt stabilite condițiile de funcționare ale instalației medii de ardere în conformitate cu prevederile prezentei legi;

c) autoritățile publice teritoriale de inspecție și control în domeniul protecției mediului organizate la nivel județean și la nivelul municipiului București, denumite în continuare autorități publice teritoriale de inspecție și control, au atribuții de inspecție și control al conformității instalațiilor medii de ardere cu cerințele prezentei legi, iar în cazurile de neconformare, acestea pot aplica sancțiuni.

(2) Autoritățile competente desemnate potrivit prevederilor alin. (1) cooperează și își coordonează activitățile în vederea aplicării prevederilor prezentei legi.

(3) Autoritățile competente la nivel central cooperează cu Comisia Europeană în cadrul activităților de sprijinire a punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, implicând, atunci când este necesar, părțile interesate.

(4) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului are responsabilitatea transmiterii Comisiei Europene a rapoartelor privind implementarea prevederilor prezentei legi conform art. 34 .