(1) Părțile pot solicita notarului public autentificarea, în condițiile legii și cu respectarea procedurilor legale, a înțelegerii lor.
(2) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(2¹) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la notarul public în vederea autentificării acordului de mediere.
(2²) Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezența tuturor părților.
(3) Actul întocmit de notarul public conform alin. (1) și art. 58 alin. (4) și (4¹) , prin care se autentifică înțelegerea din acordul de mediere, are putere de titlu executoriu.