(1) În cursul procesului pornit împotriva unor persoane fizice sau juridice ca urmare a implicării lor în acțiuni de mobilizare publică, la cererea pârâtului, instanța poate să îl oblige pe reclamant la depunerea, până la termenul pe care îl fixează, a unei cauțiuni care să acopere cheltuielile de judecată estimate și să asigure plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului potențial cauzat prin introducerea cererii de chemare în judecată. Cheltuielile de judecată astfel estimate pot include cheltuielile de asistență juridică și reprezentare suportate de pârât și orice alte cheltuieli efectuate de acesta în scopul bunei desfășurări a procesului.
(2) Instanța va cita părțile în termen scurt, în camera de consiliu, și se va pronunța printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel, în termen de 5 zile de la pronunțare.
(3) Nedepunerea cauțiunii în termenul stabilit de instanță, care curge de la rămânerea definitivă a încheierii, atrage suspendarea judecării cauzei.
(4) Prin hotărârea asupra fondului cauzei instanța va dispune, dacă este cazul, și cu privire la restituirea totală sau parțială a cauțiunii.