(1) Venitul minim de incluziune reprezintă sprijinul financiar acordat de stat în scopul asigurării nivelului de trai minimal, astfel cum acesta este definit de art. 54 din Legea nr. 292/2011 , cu modificările ulterioare, pentru familiile și persoanele singure aflate în situația prevăzută la art. 1 alin. (2) , precum și pentru prevenirea riscului sărăciei în rândul copiilor și stimularea participării acestora în sistemul de educație.
(2) Pentru a răspunde scopului prevăzut la alin. (1) , venitul minim de incluziune se compune din una sau mai multe din următoarele categorii de ajutoare financiare:
a) ajutor de incluziune;
b) ajutor pentru familia cu copii;
c) abrogată.
(3) În funcție de nevoile familiei/persoanei singure, venitul minim de incluziune este însoțit de alte măsuri de asistență socială complementare, acordate în bani și/sau în natură, după cum urmează:
a) stimulente;
b) facilități contributive;
c) alte drepturi complementare.
(4) Sumele aferente venitului minim de incluziune și măsurilor de asistență socială complementare prevăzute la alin. (3) se acordă din bugetul de stat și, după caz, din bugetele locale.