(1) Pentru creșterea calității vieții, persoanele apte de muncă din familiile beneficiare de venit minim de incluziune, care nu au un loc de muncă sau nu realizează venituri în baza unui contract individual de muncă, raport de serviciu ori altă formă prevăzută de lege, beneficiază de măsuri de incluziune pe piața muncii, prevăzute de reglementările legale în vigoare și constituie una dintre categoriile prioritare pentru acestea.
(2) Principalele măsuri de incluziune pe piața muncii destinate persoanelor prevăzute la alin. (1) sunt:
a) participarea la programele educaționale de alfabetizare și de tip a doua șansă, inclusiv la programele desfășurate în cadrul centrelor comunitare de învățare permanentă la nivel local prevăzute la art. 344 din Legea educației naționale nr. 1/2011 , cu modificările și completările ulterioare;
b) participarea la cursurile de formare/calificare/recalificare recomandate de agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă;
c) oferirea de servicii de consiliere și orientare pe piața muncii;
d) angajarea în cadrul întreprinderilor sociale sau a întreprinderilor sociale de inserție, în condițiile prevăzute de Legea nr. 219/2015 privind economia socială.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) sunt disponibile și pentru persoanele apte de muncă din familiile beneficiare de venit minim de incluziune care realizează venituri în baza unui contract individual de muncă, raport de serviciu sau altă formă prevăzută de lege, dacă acestea doresc să obțină fie venituri mai mari în baza unui contract individual de muncă, raport de serviciu sau altă formă prevăzută de lege, fie să dobândească competențe profesionale competitive pe piața muncii.
(4) Persoanele apte de muncă din familiile care primesc una sau mai multe componente ale venitului minim de incluziune beneficiază, cu prioritate, de măsurile de ocupare temporară pentru executarea de lucrări și activități de interes pentru comunitățile locale subvenționate din bugetul asigurărilor de șomaj.
(5) În termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru 25% din persoanele apte de muncă din familiile beneficiare de venit minim de incluziune, instituțiile cu atribuții în domeniu au obligația să asigure cel puțin una dintre măsurile prevăzute la alin. (2) și (4) .