(1) Activitatea de evaluare în teren, prevăzută de prezenta lege, se realizează după cum urmează:
a) de inspectorii sociali, în cazul serviciilor sociale pentru care se solicită licențierea, respectiv obținerea unei noi licențe de funcționare, potrivit art. 11 alin. (6) lit. b) ;
b) de o echipă constituită din inspectori sociali și personal cu experiență în domeniu din cadrul Ministerului Muncii și Justiției Sociale, respectiv din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, nominalizat în acest scop prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale sau, după caz, prin decizie a conducerii instituțiilor menționate, în funcție de specificul serviciilor sociale pentru care se solicită încadrarea în clase de calitate, potrivit art. 14 alin. (3) .
(2) Responsabilitatea privind veridicitatea datelor din rapoartele de evaluare și monitorizare privind respectarea condițiilor de licențiere, precum și a măsurilor dispuse aparține persoanelor care le-au întocmit și semnat.
(3) Evaluarea și monitorizarea în teren se realizează de o echipă formată din 2 inspectori sociali, fără a anunța în prealabil furnizorul de servicii sociale cu privire la data vizitei.
(4) Numărul inspectorilor sociali se stabilește cu respectarea raportului mediu de o echipă la 20 de structuri publice și/sau private de asistență socială, în funcție de scopul inspecției, categoria de servicii sociale și capacitatea acestora, precum și în funcție de profilul beneficiarilor.