(1) Persoanele beneficiare de servicii sociale sunt înregistrate în sistemul Registrul național de evidență a persoanelor beneficiare de servicii sociale, parte din sistemul integrat informatic de asistență socială, prevăzut de Legea nr. 292/2011 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Registrul național de evidență a persoanelor beneficiare de servicii sociale este interoperabil cu Registrul electronic unic al serviciilor sociale, cu alte registre în cadrul sistemului integrat informatic de asistență socială și, după caz, cu alte registre naționale.
(3) Registrul național de evidență a persoanelor beneficiare de servicii sociale este prevăzut cu cel puțin următoarele componente:
a) mecanism de verificare/înregistrare a datei, perioadei, scopului și numele și funcția persoanei care s-a autentificat în vederea consultării acestuia;
b) mecanism de monitorizare a istoricului măsurilor de asistență socială acordate persoanei beneficiare de servicii sociale, în conformitate cu informațiile rezultate din managementul de caz asigurat de serviciul public de asistență socială pe a cărui rază administrativ-teritorială are domiciliul/ reședința persoana beneficiară;
c) mecanism de colectare în mod anonim a gradului de satisfacție a persoanelor beneficiare/reprezentanților legali cu privire la calitatea serviciilor sociale de care beneficiază/au beneficiat.
(4) Serviciile publice de asistență socială și, după caz, furnizorii de servicii sociale au obligația înregistrării datelor privind beneficiarii cu care au încheiat contracte de servicii sociale în Registrul național de evidență a persoanelor beneficiare de servicii sociale.
(5) Mecanismul de colectare în mod anonim, prevăzut la alin. (3) lit. c) , are și rolul de formulare a plângerilor sau a reclamațiilor, în toate tipurile de format, care să fie accesibile diferitelor categorii de beneficiari sau aparținători: online, telefonic, în scris, în limbaj ușor de citit și ușor de înțeles.