Dispoziții generale

Azi

Legea 197/2012 · 9 articole

Articolul 1

(1) Prezenta lege reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare și control pentru asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor serviciilor sociale, precum și furnizorilor de servicii sociale, publici și privați, care funcționează pe teritoriul României, denumiți în continuare furnizori.

(3) Serviciile sociale constituie o componentă a sistemului național de asistență socială și au drept scop sprijinirea persoanelor vulnerabile pentru depășirea situațiilor de dificultate, prevenirea și combaterea riscului de excluziune socială, creșterea calității vieții și promovarea incluziunii sociale a acestora.

(4) Ministerul Muncii și Justiției Sociale este responsabil de organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, precum și de realizarea controlului în domeniu.

Articolul 1¹

(1) Respectarea drepturilor persoanelor beneficiare de servicii sociale și/sau sociomedicale poate fi monitorizată și prin intermediul societății civile, de către persoane specializate în domeniul asistenței sociale, psihologiei, medicinei sau științelor juridice și în domeniul drepturilor fundamentale ale omului, după cum urmează:

a) prin organizațiile neguvernamentale active în domeniul protecției drepturilor omului în cadrul activității de prevenire a torturii, în baza prevederilor art. 36 alin. (4) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată;

b) prin organizațiile neguvernamentale care desfășoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilități și prin organizațiile neguvernamentale care reprezintă persoanele cu dizabilități, în cadrul mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, reglementate prin Legea nr. 8/2016 privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, cu modificările și completările ulterioare;

c) prin intermediul activității organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniul drepturilor omului sau al organizațiilor care reprezintă persoanele beneficiare, în baza prevederilor prezentei legi.

(2) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse încheie protocoale de colaborare cu organizații neguvernamentale, prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) , în vederea desfășurării unor activități de monitorizare a serviciilor sociale și a respectării drepturilor fundamentale ale omului.

(3) Protocoalele de colaborare se publică pe pagina de internet a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și prevăd cel puțin următoarele elemente: serviciile sociale care fac obiectul vizitelor de monitorizare, activități care pot fi desfășurate și în conformitate cu standardele minime de calitate în baza cărora funcționează serviciile respective, reguli de etică, drepturile și obligațiile părților, situațiile de încetare/reziliere.

(4) Activitatea de monitorizare prevăzută la alin. (1) lit. c) constă în realizarea de vizite de monitorizare la sediul serviciului social și se realizează cu respectarea următoarele cerințe:

a) respectarea principiului proporționalității;

b) respectarea interesului superior al beneficiarului;

c) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Articolul 2

(1) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă ansamblul de cerințe și condiții ce sunt îndeplinite de furnizori și de serviciile sociale acordate de aceștia pentru a răspunde nevoilor și așteptărilor beneficiarilor.

(2) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă o preocupare permanentă pentru furnizori, pentru personalul serviciilor sociale, precum și pentru autoritățile publice.

Articolul 3

(1) Evaluarea și monitorizarea calității în domeniul serviciilor sociale se realizează în baza unor standarde, criterii și indicatori.

(2) La elaborarea standardelor, criteriilor și indicatorilor prevăzuți la alin. (1) se au în vedere principiile calității în domeniul serviciilor sociale, axate, cu precădere, pe aspecte referitoare la:

a) acordarea serviciilor sociale: asigurarea, fără niciun fel de discriminare, a unor servicii sociale eficace, accesibile, comprehensive, sustenabile, centrate pe nevoile individuale ale beneficiarului;

b) relația dintre furnizori și beneficiarii acestora: utilizarea de mijloace de informare și comunicare corecte, transparente și accesibile, asigurarea confidențialității și securității datelor și informațiilor personale, utilizarea mecanismelor de prevenție și combatere a riscului de abuz fizic, psihologic sau financiar asupra beneficiarului;

c) participarea beneficiarilor: implicarea activă a beneficiarilor și a familiilor acestora în planificarea, acordarea și evaluarea serviciilor sociale;

d) relația dintre furnizori și autoritățile administrației publice, partenerii sociali și alți reprezentanți ai societății civile de la nivelul comunității: coordonarea eficientă dintre sectorul public și privat, încurajarea parteneriatelor pentru asigurarea sustenabilității și continuității serviciilor sociale, promovarea dezvoltării serviciilor sociale de proximitate/comunitare și a integrării acestora cu serviciile de sănătate, educație și alte servicii de interes general;

e) dezvoltarea resurselor umane implicate în acordarea serviciilor sociale și îmbunătățirea condițiilor de muncă: recrutarea de personal calificat și asigurarea formării continue a acestuia, implicarea voluntarilor, asigurarea condițiilor de lucru adecvate și a echipamentelor specifice activităților derulate, asigurarea sănătății și securității la locul de muncă.

(3) Standardele, criteriile și indicatorii, elaborați cu respectarea prevederilor alin. (2) , conțin elemente cu caracter general, precum și elemente specifice, în funcție de tipul serviciilor sociale și de categoriile de beneficiari.

(4) Autoritățile publice care emit autorizații administrative prealabile funcționării serviciilor sociale, în domeniul normelor de igienă și de funcționare sanitară, al normelor de apărare împotriva incendiilor, al normelor de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor, au în vedere, la elaborarea criteriilor în baza cărora emit aceste autorizații, la elaborarea ghidurilor, instrucțiunilor și a procedurilor de control aferente, respectarea valorilor și a principiilor generale pe care se întemeiază sistemul național de asistență socială, prevăzute la art. 5 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 , cu modificările și completările ulterioare, și a principiilor calității în domeniul serviciilor sociale, prevăzute la alin. (2) .

Articolul 4

(1) Asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale este centrată pe beneficiar, soluționarea nevoilor și respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare. Beneficiarii serviciilor sociale aparținând minorităților naționale pot folosi limba maternă în raporturile lor cu furnizorul de servicii sociale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2011 , cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ , cu modificările și completările ulterioare.

(2) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) asigurarea calității cuprinde totalitatea activităților de dezvoltare, planificare, implementare și îmbunătățire permanentă a activităților aferente serviciilor sociale și presupune un proces continuu de analiză, evaluare, certificare, monitorizare și control din partea autorităților statului și a furnizorilor de servicii sociale;

b) evaluarea calității constă în analiza modului în care furnizorii și serviciile sociale îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, precum și cerințele specifice de calitate, evidențiate printr-un set de standarde, criterii și indicatori;

c) monitorizarea calității cuprinde activitățile de colectare și înregistrare a datelor privind rezultatele evaluării, urmărirea acestora în scopul verificării menținerii nivelului de calitate constatat și a gradului de satisfacție a beneficiarilor, precum și pentru întreprinderea acțiunilor de îmbunătățire continuă a serviciilor sociale;

d) controlul asigurării calității în domeniul serviciilor sociale cuprinde activități și tehnici operaționale, planificate și derulate sistematic, în scopul verificării respectării standardelor, criteriilor și indicatorilor care au stat la baza acreditării furnizorilor și licențierii serviciilor sociale, precum și a recunoașterii nivelurilor de calitate;

e) acreditarea furnizorilor de servicii sociale și licențierea serviciilor sociale, ca părți ale asigurării calității, reprezintă totalitatea activităților de evaluare și certificare a respectării criteriilor și standardelor reglementate;

f) furnizor de servicii sociale acreditat este furnizorul, definit la art. 37 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 , căruia i se recunoaște dreptul de a acorda servicii sociale;

g) serviciul social licențiat este definit la art. 27 alin. (1) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 , cu modificările și completările ulterioare, și prevăzut în Nomenclatorul serviciilor sociale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 , cu modificările și completările ulterioare, căruia i se conferă dreptul de a funcționa;

h) standardele de calitate în domeniul serviciilor sociale reprezintă un ansamblu de norme ce conțin criterii măsurabile de structură, de proces și de rezultate, în baza cărora se stabilește nivelul de calitate a serviciului social.

Articolul 5

(1) În domeniul calității serviciilor sociale se acreditează furnizorii și se licențiază serviciile sociale, în condițiile prezentei legi.

(2) Acreditarea furnizorilor se realizează în baza criteriilor specifice, denumite în continuare criterii, ce reprezintă cerințele de bază prin care se evidențiază capacitatea acestora de a înființa, a administra și a acorda servicii sociale. Respectarea criteriilor este atestată prin certificat de acreditare.

(3) Licențierea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerințele minimale privind eficacitatea și eficiența activităților desfășurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele așteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referință a calității serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie și se atestă prin licență de funcționare.

Articolul 6

(1) Nivelul de calitate a serviciilor sociale se evaluează în baza unor indicatori de performanță, pornind de la nivelul de referință, reprezentat de standardele minime definite la art. 5 alin. (3) , corespunzător clasei a III-a, până la clasa I, care reprezintă cel mai înalt nivel de calitate și se evidențiază prin încadrarea în clase de calitate.

(2) Nivelurile de calitate se atestă printr-o siglă distinctivă corespunzătoare fiecăreia din cele 3 clase prevăzute la alin. (1) .

(3) Încadrarea în clasele de calitate II-I atestă gradul de excelență a serviciului social și este opțională.

Articolul 7

Scopul prezentei legi este de a contribui la:

a) respectarea drepturilor beneficiarilor de servicii sociale;

b) asigurarea, menținerea și îmbunătățirea permanentă a calității serviciilor sociale;

c) promovarea celor mai bune practici, a performanței, precum și a concurenței dintre furnizori;

d) facilitarea accesului beneficiarilor la servicii sociale de calitate;

e) asigurarea tratamentului egal și nediscriminatoriu al beneficiarilor;

f) asigurarea gestionării eficiente a fondurilor publice, precum și a resurselor umane și materiale;

g) respectarea principiului transparenței privind calitatea serviciilor sociale.

Articolul 7¹

Acreditarea furnizorilor de servicii sociale și licențierea serviciilor sociale se realizează gratuit.