(1) Zona montană se caracterizează prin limitări naturale ale productivității agricole, care conduc la producții agricole reduse, din cauza unor condiții climatice și biofizice nefavorabile desfășurării în condiții optime a activităților agricole.
(2) Zona montană se caracterizează printr-o limitare a posibilităților de utilizare a terenului și printr-o creștere apreciabilă a costurilor exploatării lui, cauzate de:
a) existența, la altitudini mari, a unor condiții climatice dificile, fertilitate scăzută a solului, care au ca efect reducerea substanțială a perioadei de vegetație și a productivității;
b) prezența, la altitudini joase, a pantelor abrupte și a structurilor morfologice de tip montan, care nu permit folosirea utilajelor mecanizate sau care necesită folosirea unor echipamente speciale, costisitoare;
c) combinarea factorilor prevăzuți la lit. a) și b) , acolo unde gradul de defavorabilitate rezultat din fiecare factor în parte este mai puțin sever, dar prin combinarea acestora rezultă un nivel de defavorabilitate cumulat, superior nivelului critic.
(3) În înțelesul prezentei legi, prin localitate montană se înțelege unitatea administrativ-teritorială, municipiu, oraș, comună, cu teritoriul situat integral sau parțial în zona montană, ce se încadrează în criteriile stabilite de pantă și altitudine, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice, identificate în Sistemul Integrat de Administrare și Control.
(4) Criteriile de încadrare și lista localităților din zona montană se stabilesc prin ordin comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, la propunerea Agenției Naționale a Zonei Montane.
(5) Bazinul montan, în înțelesul prezentei legi, reprezintă un teritoriu montan, constituit din mai multe unități administrativ-teritoriale cu continuitate teritorială, constituite, de regulă, de-a lungul unei văi, a unui curs de apă sau căi de comunicație, cu caracteristici geoclimatice comune și cu activități economice și culturale cu caracter tradițional, similare, aflate în jurul unui centru de dezvoltare locală.
(6) Zona montană a României cuprinde 9 grupe de munți, conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege.
(7) Fiecare grupă de munți este formată din mai multe masive muntoase, fiecare masiv muntos cuprinzând zone aflate în imediata vecinătate și care formează o singură entitate geografică, economică și socială cu caracteristici asemănătoare.