(1) Cultura montană reprezintă un ansamblu de elemente de identitate, stabilitate, continuitate a valorilor civilizației montane.

(2) Statul român, prin autoritățile administrației publice centrale și locale, sprijină și susține patrimoniul cultural material din zona montană prin programe speciale, ce vizează conservarea și valorificarea acestuia, astfel:

a) restaurarea monumentelor istorice și a clădirilor cu valoare culturală, arhitecturală și istorică;

b) îmbunătățirea accesibilității la infrastructura destinată turismului și documentării spre situri arheologice și spre alte obiective istorice;

c) sprijinirea inițiativelor societății civile și administrației publice locale cu privire la crearea de muzee rurale și a unor amenajări cu destinație de turism cultural, etnografic, istoric, memorial;

d) inițierea unor acțiuni periodice de informare, promovare și prezentare a patrimoniului cultural montan prin: puncte de informare, târguri, festivaluri, ziua porților deschise;

e) stimularea inițiativelor private pentru comercializarea produselor artizanale;

f) sprijinirea inventarierii și restaurării caselor vechi din mediul rural, cu scopul păstrării aspectului satului montan.

(3) Statul român protejează valorile culturale imateriale din zona montană prin inițiative ale autorităților publice locale și încurajează populația civilă prin susținerea financiară pentru aplicarea și implementarea de programe speciale, ce vizează:

a) stimularea de inițiative locale și regionale pentru păstrarea și transmiterea meșteșugurilor și tradițiilor populare;

b) dezvoltarea și sprijinirea instituțională a activităților culturale din zona montană;

c) crearea de biblioteci digitale de patrimoniu cultural montan, accesibile publicului larg;

d) organizarea de târguri/festivaluri/șezători cu specific local în localități din zona montană;

e) inventarierea și valorificarea gastronomiei montane ca element al patrimoniului imaterial.