(1) Prin derogare de la prevederile art. 31¹ alin. (1) și ale art. 65 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care planurile de urbanism aplicabile nu reglementează ori cuprind prevederi insuficiente cu privire la amplasarea infrastructurii fizice necesare susținerii rețelelor de comunicații electronice, lucrările de construcții privind infrastructura fizică necesară susținerii rețelelor de comunicații electronice pot fi executate cu respectarea prevederilor prezentei legi fără a fi necesară elaborarea și aprobarea unor planuri de amenajare a teritoriului sau de urbanism care să reglementeze amplasarea elementelor de infrastructură fizică necesare susținerii rețelelor de comunicații electronice anterior executării acestor lucrări.
(2) În zonele în care există anumite restricții stabilite prin documentațiile de urbanism sau prin decizii ale autorităților publice locale cu privire la modul de amplasare și caracteristicile rețelelor de comunicații electronice și a infrastructurii fizice asociate acestora, rețelele de comunicații electronice pot fi amplasate prin reutilizarea infrastructurii fizice existente în intravilanul și extravilanul unităților administrativ-teritoriale din zonele urbane sau rurale, inclusiv în varianta supraterană.
(3) În termen de 90 de zile de la încheierea unor procese-verbale care să ateste finalizarea executării lucrărilor de construire sau de desființare a elementelor de infrastructură fizică necesare susținerii rețelelor de comunicații electronice pe raza unei unități administrativ-teritoriale, beneficiarii lucrărilor vor transmite autorităților locale competente planuri cu privire la amplasarea acelor elemente de infrastructură fizică, pe care autoritățile locale le vor include în planurile de urbanism cu ocazia actualizării acestora.