(1) În România, accesul sau exercitarea uneia dintre activitățile enumerate în anexa IV la Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 255 din 30 septembrie 2005, necesită ca dovadă suficientă a cunoștințelor și aptitudinilor exercitarea în prealabil a acelei activități într-un alt stat membru în conformitate cu art. 35¹⁵ .
(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) sunt cuprinse în următoarele liste:
a) Lista I «Grupe care intră sub incidența Directivei 64/427/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 69/77/CEE, și a directivelor 68/366/CEE și 82/489/CEE»;
b) Lista II «Grupe care intră sub incidența Directivei 75/368/CEE, activități prevăzute la art. 5 alin. (1) ; Directivei 75/369/CEE, art. 6 : în cazul în care activitatea este considerată a fi de natură industrială sau meșteșugărească; Directivei 82/470/CEE, art. 6 alin. (1) și (3)»;
c) Lista III «Directivele 64/222/CEE; 68/364/CEE; 68/368/CEE; 75/368/CEE, art. 7 ; 75/369/CEE, art. 5 ; 70/523/CEE; 82/470/CEE, art. 6 alin. (2)» .
(3) Autoritatea competentă care acordă acces la exercitarea activităților de la alin. (2) pe baza recunoașterii experienței profesionale este Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
(4) Procedura de acordare a accesului la exercitarea activităților pe baza recunoașterii experienței profesionale, precum și activitățile cuprinse în listele prevăzute la alin. (2) se detaliază prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.
(5) Recunoașterea experienței profesionale pentru activitățile de la alin. (2) permite cetățenilor români, precum și cetățenilor statelor membre ale UE, SEE sau din Confederația Elvețiană care au dobândit experiență profesională într-un alt stat membru să exercite aceeași activitate în România.