Dispoziții generale

Azi

Legea 200/2006 · 4 articole

Articolul 1

Prevederile prezentei legi reglementează condițiile privind constituirea, gestionarea, utilizarea și controlul Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, denumit în continuare Fondul de garantare.

Articolul 2

Din Fondul de garantare se asigură plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței sau de deschidere a procedurii de concordat preventiv prevăzută la art. 5 alin. (1) pct. 44¹ din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, denumiți în continuare angajatori în stare de insolvență sau concordat preventiv.

Articolul 3

Constituirea, gestionarea și utilizarea Fondului de garantare are la baza următoarele principii:

a) principiul contributivității, conform căruia Fondul de garantare se constituie prin distribuirea din contribuția asiguratorie pentru muncă datorată de angajatori la bugetul de stat a cotei prevăzute la art. 220⁶ alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare;

b) principiul obligativității, potrivit căruia angajatorii au, conform legii, obligația de a participa la constituirea Fondului de garantare, prin plata contribuției asiguratorie pentru muncă prevăzute la art. 220³ din Legea nr. 227/2015 , cu modificările și completările ulterioare;

c) principiul repartiției, pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolvență sau de concordat preventiv;

d) universalitatea obligației de plată a creanțelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligației de contribuție a angajatorilor;

e) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituția de administrare;

f) Fondul de garantare nu poate face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.

Articolul 4

În sensul prevederilor prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) angajator - persoana fizică sau persoana juridică ce poate să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă sau raport de muncă, în condițiile legii;

b) angajator transnațional - angajatorul persoana fizică sau juridică ce desfășoară activități pe teritoriul României și cel puțin pe al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European;

c) salariat - persoana fizică ce prestează muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pentru normă întreagă sau cu timp parțial ori al unui contract de muncă la domiciliu, contract de muncă temporară sau de ucenicie la locul de muncă, indiferent de durata acestora;

d) creanțe salariale - drepturile salariale și alte drepturi bănești datorate și neplătite salariatului, care au fost stabilite în contractul individual de muncă și/sau în contractul colectiv de muncă.

e) operator economic de interes strategic - operatorul economic, indiferent de forma de proprietate, a cărui activitate este esențială pentru apărarea națională, securitatea economică, energetică, alimentară sau socială a statului ori pentru funcționarea infrastructurilor critice și a capacităților industriale de apărare ale statului, stabilit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în baza criteriilor aprobate prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1⁴) și (1⁵) .