(1) Planificarea apărării, atribut și componentă esențială a politicii de apărare, reprezintă un complex de activități și măsuri care vizează protejarea și promovarea intereselor naționale, definirea și îndeplinirea obiectivelor securității naționale a României în domeniul apărării.
(2) Planificarea apărării este procesul care stă la baza transformării și modernizării în domeniul apărării și include totalitatea programelor, acțiunilor și măsurilor inițiate de România pentru identificarea, dezvoltarea și pregătirea capabilităților militare și nonmilitare necesare îndeplinirii misiunilor și obiectivelor în domeniul apărării pentru:
a) îndeplinirea obligațiilor ce derivă din Constituția României, republicată, și din lege;
b) îndeplinirea obligațiilor ce revin României în asigurarea securității și apărării colective în cadrul NATO;
c) asigurarea participării României la Politica de Securitate și Apărare Comună a Uniunii Europene;
d) respectarea angajamentelor în contextul cooperării internaționale în domeniul apărării cu alte state și al îndeplinirii obligațiilor asumate prin participarea la activitatea altor organizații internaționale sau în alte situații reglementate de dreptul internațional, în condițiile legii.
(3) Pentru îndeplinirea misiunilor, obiectivelor și angajamentelor asumate, România dezvoltă și menține un set unic de capabilități, gestionat prin intermediul unui mecanism integrat de planificare a apărării.
(4) Coordonarea procesului de planificare a apărării reprezintă un element de bază al procesului de control democratic civil în domeniul apărării.